Ne batem cu pumnul în piept că suntem mai buni decât cei din stânga Nistrului, dar realitatea este alta. Ne uităm la ei cu superioritate, îi numim „slugi ale Moscovei”, râdem că trăiesc din pomenile rusești, dar refuzăm să vedem că noi facem exact același lucru. Nu cerem gaz și electricitate gratis de la ruși, dar cerem bani de la Bruxelles și Washington pentru a supraviețui. Și când vin banii, sărbătorim ca niște sclavi care tocmai și-au primit porția zilnică de hrană.
Toți guvernanții, fără excepție, s-au complăcut în această realitate. Trăim din granturi, împrumuturi și pomeni, fără să construim ceva măreț, fără să gândim pe termen lung. În fiecare iarnă, tremurăm și ne întrebăm cine ne va mai ajuta de această dată? Ne bucurăm când se uită cineva în direcția noastră. Mă bucur și eu. Dar ce vom face când ajutorul va înceta? Ce vom face când crizele globale vor face ca fiecare stat să se preocupe doar de supraviețuirea proprie? Nu vedeți că spre asta ne îndreptăm?
„Cine se obișnuiește să fie hrănit, ajunge să nu mai știe să vâneze”, spunea Montaigne. Aderarea la UE sau chiar Unirea cu România ne vor deschide orizonturi, dar nu ne vor rezolva problemele peste noapte. Nimeni nu va veni să ne măture ograda, să ne vopsească gardul sau să ne pună bani în buzunare. Oricât de mult ne vor ajuta alții, tot de noi depinde dacă vom alege să muncim și să progresăm sau să stăm la poartă așteptând următorul sac de făină. Dacă vrem cu adevărat să ieșim din această mocirlă, trebuie să începem să construim, să descentralizăm, să eliminăm corupția prin digitalizare totală și să gândim pe termen lung.
Iar dacă nu înțelegem asta acum, vom rămâne pentru totdeauna exact ce suntem astăzi – o regiune care supraviețuiește, dar nu evoluează. Vom rămâne la fel, pe ambele maluri ale Nistrului.
Dragoș Galbur, președintele PNM