Vlad Filat: „În Moldova, Ziua păcălelilor nu e o sărbătoare, ci o stare a sufletului. Ne vedem la alegeri – Dă, Doamne, să nu fie ultimele!”

Președintele PLDM, Vlad Filat, a lansat un mesaj cu accente satirice și ton critic la adresa actualei clase politice, comparând alegerile din Republica Moldova cu o farsă colectivă.

„În Moldova, 1 aprilie cade o dată la patru ani și întotdeauna duminica. Oamenii se pregătesc o lună pentru sărbătoare și o marchează cu fast – organizează alegeri, apoi patru ani numără până la răgușeală voința exprimată cu voce străină”, afirmă Filat.

Liderul liberal-democrat susține că votul a ajuns să semene mai degrabă cu o pedeapsă colectivă: „Într-o țară unde Ziua păcălelilor nu e o sărbătoare, ci o stare a sufletului, unde buletinul nu mai e ‘peștele de aprilie’, ci o țintă de tir pe spatele electoratului (…) e timpul de șters lacrimile de râs, căci vin cele pure de izbăvire – singura cale către sinceritatea fără minciună”.

Filat avertizează că manipularea și decăderea procesului democratic riscă să transforme alegerile într-un simplu ritual golit de sens: „Boala negării chintesenței alegerilor (…) își duce existența pe fundul urnei electorale – urnă funerară”.

„Nu vă pare amuzant? Nu vă supărați! Înseamnă că nu e pierdut chiar totul! Ne vedem la alegeri! Dă, Doamne, să nu fie ultimele!”, a încheiat Vlad Filat.

”O versiune a apariției Zilei păcălelilor este legată de decretul regelui francez Carol al IX-lea din 1564. Până atunci, sărbătorile de Anul Nou coincideau cu Paștele – în fiecare primăvară, în diferite zile din aprilie. Prin noua legiuire, monarhul a declarat că anul va începe de acum înainte pe 1 ianuarie.

Unii francezi au continuat, însă, să sărbătorească Anul Nou primăvara: unii nu voiau să abandoneze tradițiile vechi, alții nu apucaseră să fie la curent cu noutățile. Ei începeau anul cu trei luni mai târziu, decât restul țării și erau luați peste picior din această cauză. Așa au apărut „toromacii de aprilie” – primele victime ale glumelor prietenoase. Pe spate li se lipea un pește de hârtie – „poisson d’avril” (peștele de aprilie), adică se însemna, astfel, fraierul de aprilie, simbolizând omul naiv și peștele mic, ușor de prins. Asta cât privește Franța…

Atunci nu se știa încă că a păcăli electoratul cu promisiuni goale e primitiv. A ameți alegătorii și politicienii, care mai stau pe picioare în urma războiului hibrid, cu dinamita justiției „eliberate” – cum ai bracona peștii – e mult mai eficient!

Cei care nu știu să folosească corect ștampila cu inscripția „votat” trebuie mai întâi privați de rația europeană, apoi – „luminați” – învățați să-și împingă buletinul nu în fanta urnei, ci să-l potrivească pe fanta de lumină care uneori străbate ușa camerei de închisoare.

În special pe votanții vocali, care nu doar votează, ci țipă, trecând la urlet, îi poți sugruma cu sfoara de la ușankă, strângând încet nodul sub bărbie – iar acest proces democratic e frumos și infinit, ca imensitatea cerului!

În Moldova, 1 aprilie cade o dată la patru ani și întotdeauna duminica. Oamenii se pregătesc o lună pentru sărbătoare și o marchează cu fast – organizează alegeri, apoi patru ani numără până la răgușeală voința exprimată cu voce străină.

Într-o țară unde Ziua păcălelilor nu e o sărbătoare, ci o stare a sufletului, unde buletinul nu mai e „peștele de aprilie”, ci o țintă de tir pe spatele electoratului, unde în acvariul tulbure al alegerilor zac, ca chefalul într-un borcan, vocile amorțite ale oamenilor; e timpul de șters lacrimile de râs, căci vin cele pure de izbăvire – singura cale către sinceritatea fără minciună.

Trăim vremuri de pandemie – boala negării chintesenței alegerilor, iar tratamentul acestui virus e uneori mai periculos decât virusul însuși, care își duce existența pe fundul urnei electorale – urnă funerară.
În sticla întunecată a acestui mausoleu, unde odihnesc speranțele în mai bine, nu ne putem vedea doar propria reflecție deformată, ci doar pe Roaba care-și cere singură pedeapsa, pentru a mulțumi o mână de ticăloși, care s-au declarat smântâna societății, închinându-se globalismului.

Nu vă pare amuzant? Nu vă supărați!
Înseamnă că nu e pierdut chiar totul!
Ne vedem la alegeri!
Dă Doamne, să nu fie ultimele!”, este declarația integrală a politicianului.