S-au împlinit 4 ani de când fondatorul ziarului Timpul, Constantin Tănase, a plecat în lumea celor drepți

S-au împlinit 4 ani de când fondatorul ziarului Timpul, Constantin Tănase, a plecat în lumea celor drepți, jurnalism moldova, presa libera, mass media chisinau, presa scrisa, 

În această săptămână, s-au împlinit patru ani de când redacția TIMPUL este mai săracă și mai tristă. La 30 octombrie 2014, Constantin Tănase, fondatorul primului cotidian independent din R. Moldova, a plecat la îngeri, lăsându-ne drept moștenire cuvântul, libertatea de exprimare, spiritul național și opera sa.

 „M-am născut în LIMBA ROMÂNĂ și voi muri în LIMBA ROMÂNĂ, vinovat că nu am pătruns-o până la capăt și, poate, de multe ori, i-am rănit frumusețile. Voi muri trist pentru că, și azi, această pasăre rănită este alungată din cuibul său”, spunea Constantin Tănase.

Maestrul a educat câteva generații de intelectuali, fiind citit și apreciat atât în R. Moldova, cât și peste hotare. Alături de personalități marcante și membri ai familiei, Timpul.md a depănat amintiri valoroase despre cel care a fost jurnalistul, editorialistul, lingvistul și omul Constantin Tănase.

Sandu Grecu, regizor, director al Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”:
Pentru mine, opera politică a lui Constantin Tănase este echivalentă, fără să exagerez, cu opera politică a lui Eminescu. Fiindcă Eminescu s-a exprimat pentru a produce schimbarea în România vremurilor sale, iar Constantin Tănase a făcut același lucru în R. Moldova, cu ziarul TIMPUL. Îmi amintesc că atunci când Teatrul „Satiricus” monta spectacole antisistem în perioada lui Voronin, din cauza cărora aveam controale de la SIS și audieri, Constantin Tănase a venit și ne-a încurajat, spunându-ne că ne facem treaba bine. De asemenea, ori de câte ori trebuia să luăm atitudine față de abuzurile comuniștilor, Tănase era cel care ne mobiliza și ieșea cu noi la mitinguri pentru a face opoziție și pentru a demonstra puterii că nu ne temem. Astăzi, în R. Moldova, mișcarea politică a intelectualilor este atât de fragilă din cauza lipsei pilonilor: Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Constantin Tănase și Nicolae Sulac, pe care se ținea aceasta. Acum am rămas foarte săraci, nu mai avem practic intelectuali curajoși, de aceea actuala putere, dar și cei care vor veni după ea, își vor șterge, în continuare, picioarele de noi. Fiindcă un stat este puternic atunci când are intelectuali verticali și curajoși, care stau permanent cu ochii pe putere. Atunci această gășculiță de politicieni nu îndrăznesc să-și șteargă picioarele de ei. La momentul dat, lipsa intelectualilor de calibrul lui Constantin Tănase a adus la dezastrul în care se află R. Moldova. Din această cauză, avem partide politice aproape moarte, se distruge totul din fașă şi aproape nu mai avem personalități. Într-adevăr avem tineri foarte culți, dar ei au nevoie de un Tănase sau de un Vieru care să-i sprijine la început de cale. Altfel, putem avea zeci de partide, iar instituțiile europene pot investi aici milioane, că nu ne vor ajuta la nimic.
 
Vlad Pohilă, scriitor, publicist și lingvist:
Am cea mai bună părere despre publicistica lui Constantin Tănase și am exprimat-o în câteva eseuri scrise despre el, inclusiv unul intitulat „Legenda Constantin Tănase”. Însă cunosc și opera sa lingvistică, unde n-a fost mai prejos. Constantin Tănase s-a ridicat printre primii în apărarea limbii și a alfabetului latin în 1988-1989. Am fost coleg cu el la Academie, dar cel mai mult ne-am apropiat în perioada 1988-1989, când era important să-și spună cuvântul și ziariștii, și lingviștii, în problemele atât de stringente, cum ar fi limba oficială, revenirea la grafie latină. Apoi am colaborat la ziarele pe care le-a redactat: inițial la „Flux”, iar mai apoi la TIMPUL. Constantin Tănase era omul care știa să se bucure de un succes, dar se întrista și era poate mai greu în comunicare atunci când aveam eșecuri ca națiune. Îmi era drag pentru că era un om jovial, cu simțul umorului, cu o cultură lingvistică impresionantă, iar atașamentul său pentru românism era admirabil.
 
Mihail Munteanu, cântăreț de operă:

Mi-e dor de Constantin Tănase, iar acum avem mare nevoie de el, fiindcă noi am rămas fără dinți, suntem știrbiți. E mare tăcere în țara asta, de parcă toți au murit împreună cu Tănase. Apreciez mult publicistica lui și mă bucur că-i publicați în continuare articolele. În editorialele sale, Constantin Tănase a prevăzut foarte multe lucruri, astfel încât uneori ai impresia că le-a scris chiar astăzi. De unde putem concluziona că în țara asta nu se întâmplă nimic. Îl cunoșteam pe Tănase încă de pe vremea când era redactor-șef al ziarului „Flux”. La un moment dat, într-un interviu pentru această publicație, am fost întrebat dacă sunt român sau moldovean, iar eu am spus că sunt muntean. Lui Constantin Tănase i-a plăcut foarte mult acest răspuns și de-atunci ne-am împrietenit. A fost un om foarte bun la suflet, ținea la copii și la nepoți, dar era și foarte selectiv. De câte ori ne întâlneam, el era întotdeauna cu gândul la activitatea sa jurnalistică, scria ceva sau aprecia gândurile interesante. L-am vizitat și la spital cu câteva zile înainte de a-l pierde și el mi-a povestit despre planurile de viitor. Îmi tot spunea că mai are multe de făcut.

Continuare pe Timpul.md

Total
0
Shares
Total
0
Share