Andrei Popov: ”Experiența mea de COVID-19: Spital, externare, reinternare “în stare gravă” la terapie intensivă”

Printr-o postare publicată pe Facebook, Andrei Popov, fostul vice-ministru al Afacerilor Externe, povestește propria experiență legală de infecția COVID-19, prin care a trecut toată familia sa:

Simptomele au apărut acum 3 săptămâni – febra 37,5, frisoane, tuse uscată. Eram sigur că este COVID, căci de o săptămână soția era deja testată pozitiv, plus și ambii copii au avut mai multe “semne de răceală”.

După 4 zile, împreună cu testul pozitiv, s-a confirmat și pneumonia 15%, cu care am și fost internat la spital. Perfuzii, injecții, pastile. Și un minunat coleg de salon, unul din cei mai valoroși artiști pe care îi avem. Totuși, după două nopți, având în vedere că nu mai aveam febră, am început “tratativele” cu medicii să fiu lăsat să mă tratez acasă. La a 5-a zi, când și radiografia a arătat că pneumonia nu manifestă dinamică de acutizare, mi s-a permis să mă externez.

Eram sigur că am scăpat ușor. Ajuns acasă, am făcut duș – a fost o greșeală! – care m-a energizat și mi-a dat un imbold de optimism si sentimentul că “gata, am învins”.

Seara însă s-a ridicat febra. Întâi ușor – 37,3, iar dimineața – după o noapte practic nedormită – deja 38,5%. Simțeam fizic că nu-mi ajunge aer. Incredibil – luni, la externare, oxigenarea era 97, marți, brusc a căzut la 89-90. A doua noapte a fost probabil cea mai teribilă noapte din viață din punct de vedere medical. Nu am putut dormi deloc. Febra 38,5 (după 4 pastile), megatranspirație, frisoane si sughiț literalmente non-stop cu vibrații violente din burta – efectul secundar de la administrarea dexamethasonei.

La re-internare, deja în terapie intensivă, am fost evaluat ca “stare gravă”, pneumonie bilaterala – 40%, afectarea tuturor zonelor plămânilor, plus analizele de sânge care indicau semnale că poate fi declanșată “furtuna chitokinică”. Au urmat trei zile de terapie intensivă – culcat pe burtă, conectat la ventilare și perfuzii non-stop. (După asta am fost transferat la terapie simpla și peste încă 6 zile externat).

În salonul de terapie intensivă, din cei 4 pacienți, eram singurul trecut de 40… Firește nu pot împărtăși public experiența asistării la suferința altor oameni. Deși, cred că ar fi util pentru cei iresponsabili și social periculoși, care în continuare nu cred în Covid sau se cred protejați de tinerețe… Să vadă cum suspină toată noaptea de durere un tânăr de 38 de ani cu figură atletică sau cum se agravează văzând cu ochii – și privirile noastre se întâlneau… – situația vecinului de pat de 36 de ani (ușor supraponderal) și cum în a treia noapte el clachează, nu mai rezistă și smulge violent masca de oxigen, după care este … indus în comă artificială și intubat…

Și încă un gând. Când va fi ridicat monumentul eroilor noștri – medicilor, să nu uităm de dedicația asistenților medicali, infirmierelor și personalului auxiliar. Doamnele Diana, Svetlana, Veronica și cea mai răbdătoare și grijulie – Larisa din Tvardita. La fiecare injecție și procedură le spuneam din suflet “mulțumesc” și simt nevoia să le mulțumesc tuturor oamenilor din sistemul medical care – în combinezoanele sale ermetice și sufocante pe care le poartă câte o jumătate de zi – cu atâta abnegație au grijă de noi.

Mulți din ei deja au trecut prin COVID și au ieșit din nou la datorie. Din păcate, circa 100 de lucrători medicali au pierdut această luptă.

Pe lângă sentimentul de enormă gratitudine față de medici și personalul medical – pe care îl simți în particular acut când ești slab, dependent și vulnerabil – am devenit mai radical și intolerant fată de cei care prin prostia, ignoranța și iresponsabilitatea sa contribuie la transmiterea virusului ucigaș și pun in pericol atâția oameni.

Bunăoară, am stabilit cu precizie, că în familia noastră Covid-ul a ajuns pe filiera unui taximetrist particular – o cunoștința de altfel – care deși avea febra a ieșit la lucru… Doar în familia mea – 5 persoane infectate.

O altă categorie de social periculoși sunt cei care propaga știrile false și discreditează fără nici un suport științific singura noastră șansă de izbăvire – vaccinarea în masă.

Total
0
Shares
Total
0
Share