Alte știri

Arborarea Tricolorului, clipa de fericire a revoluţionarului Gheorghe Ghimpu

Pinterest LinkedIn Tumblr

Gheorghe Ghimpu, un mare patriot din Basarabia.Revoluţionar, om de ştiinţă, politician şi adevărat român, care a trăit şi activat în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) şi apoi în succesoarea ei de drept – Republica Moldova. Gh.Ghimpu a fost deţinut politic în perioada sovietică pentru convingerile sale naţionale româneşti şi pentru participarea la fondarea Frontului Naţional-Patriotic din Basarabia şi Nordul Bucovinei (1972). A fost fondatorul Mişcării de Eliberare Naţională, membru al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Republica Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990).

Gheorghe Ghimpu a studiat la Universitatea Pedagogică din Tiraspol,absolvind, în 1960, Facultatea de Fizică şi Matematică. A făcut studii postuniversitare, doctorand la Institutul de Fizică Biologică al Academiei de Ştiinţe al Uniunii Sovietice la Moscova, între anii 1970-1971. A activată în învăţământul preuniversitar, la Străşeni, şi în cel universitar, la Tiraspol şi Chişinău.

Sergiu Miron, profesorul de matematică a lui Gheorghe Ghimpu îşi aminteşte că tânărul student se interesa nu doar de ştiinţa reală, dar şi de istoria neamului. „Gheorghe Ghimpu era un student excelent, învăţa foarte bine la toate obiectele. În particular, discutam chestiuni din istoria neamului. Îmi povestea că aceasta îl interesează mai mult chiar decât propria teză de doctorat.”

Frontul Naţional-Patriotic din Basarabia şi Nordul Bucovinei (F.N.P.), înfiinţat în ilegalitate după război, avea drept scopuri ieşirea R.S.S.M. din componenţa Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), formarea Republicii Populare Moldoveneşti, unificând şi celelalte teritorii româneşti din zonă (Nordul Bucovinei, Basarabia istorică, teritorii din stânga Nistrului) şi unirea ulterioară cu România. Drapelul Republicii Populare Moldoveneşti urma sa devină tricolorul, cu o panglică neagră în diagonală, până la realizarea Unirii. Un alt scop era organizarea de alegeri libere pentru organele de conducere ale statului. Limba română, pe baza alfabetului latin, trebuia sa devină limbă oficială. O chestiune deloc pe placul conducătorilor, care i-a arestat pe principalii lideri ai FNP : Alexandru Usatiuc Bulgăr, Gh. Ghimpu, Valeriu Graur, Alexandru Şoltoianu.  După o jumătate de an de anchetă, dosarul nr. 6648 privind lotul Usatiuc-Ghimpu-Graur este trimis la Curtea Supremă de Justiţie a RSSM. Judecata durează trei zile.

Pe 13 iunie 1972, completul de judecată, format din judecătorii V. Florea (preşedintele completului), M. Mariţoi şi L. Dubanjeu, la propunerea procurorului A. Poluektov, dă hotărîrea: de a-l condamna pe Gheorghe Ghimpu la şase ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecţional cu regim sever. Au început persecuţiile celor bănuiţi de a face parte din FNP. O mulţime de moldoveni au fost daţi afară de la lucru, în special din învăţământ. O mulţime de elevi şi studenţi au fost eliminaţi din instituţiile de învăţământ. Mai mulţi tineri au fost puşi sub urmărire de către securitate.

Gheorghe Ghimpu şi-a ispăşit pedeapsa de şase ani în lagărele din Mordovia şi regiunea Perm ale GULAG-ului sovietic. După ”eliberare” i s-a interzis orice activitate pe făgaş pedagogic.

Odată cu proclamarea restructurării, se încadrează activ în Mişcarea de Renaştere Naţională şi de democratizare a societăţii. La primul Congres al Frontului Popular din Republica Moldova este ales ca Executiv ale Frontului Popular.

În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Autor al proiectelor de lege privind reabilitarea victimelor regimului totalitar de ocupaţie şi despre controlul de stat. A publicat în presa periodică din Republica Moldova şi România numeroase articole politice şi de atitudine civică.

Gheorghe Ghimpu, arborarea drapelului de stat pe Parlament, Mihai Ghimpu, PLLa 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al R.S.S.M. a aprobat tricolorul ca drapel de stat. Lui Gheorghe Ghimpu i-a revenit meritul de a înălţa tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente clădirea Preşedenţiei Republicii Moldova.

Liderul Partidului Liberal din Republica Moldova – Mihai Ghimpu (fratele lui Gheorghe Ghimpu) şi-a amintit că Gheorghe Ghimpu, cel care a arborat primul Tricolor pe clădirea Parlamentului, a umblat cu drapelul mai multe zile, înfăşurat de corp, aşteptând cu nerăbdare ziua când urma să-l arboreze. De asemenea, scriitorul Ion Hadîrcă  comunica ulterior că „atunci când a arborat tricolorul la 27 aprilie deasupra Parlamentului, nu pricepeam de ce îşi risca viaţa ridicându–se la nişte înălţimi ameţitoare. Mai târziu am înţeles că numai Gheorghe Ghimpu putea face acest lucru. Sunt puţini în lumea celor drepţi care ar fi trăit o asemenea clipă în viaţa lor”.

Doctor în filologie, Ion Jelnicite a redat emoţiile pe care le-a trăit în momentul în care a fost arborat Tricolorul – „Am alergat pe jos cu soţia din cartierul Botanica până la sediul Parlamentului, când Gheorghe Ghimpu a arborat Tricolorul. Îl vedeam de la Botanica. Am trăit emoţii de nedescris, o stare sufletească nemaivazută, urmărind Tricolorul arborat pe clădirea Parlamentului. Asta a făcut–o Gheorghe Ghimpu. A fost un adevărat patriot”.

Gheorghe Ghimpu a fost preşedintele Asociaţiei victimelor regimului comunist de ocupaţie şi a veteranilor de război ai Armatei Române din Republica Moldova denumită, la Congresul IV din 11 iunie 2000, Partidul Naţional Român.

Gheorghe Ghimpu a murit la 13 noiembrie 2000, în urma rănilor suferite într-un accident rutier petrecut la 27 octombrie 2000. Gh. Ghimpu şi colegul său de asociaţie Ion Caftanat se deplasau, în dimineaţa zilei de 27 octombrie 2000, spre comuna Tîrnova, jud. Edineţ, Republica Moldova, unde urmau să se întâlnească cu un grup de veterani de război ai Armatei Române. După trei ore de drum, la ora 6.30, maşina în care se aflau a fost lovită de un camion. În urma impactului Ion Caftanat a decedat pe loc, iar Gheorghe Ghimpu a fost transportat la spitalul din oraşul Donduşeni, iar apoi la Spitalul de Urgenţă din Chişinău, unde a murit la 13 noiembrie 2000.

Mihai Ghimpu, a menţionat în cadrul unui simpozion în memoria lui Gheorghe Ghimpu, desfăşurat la 27 iulie 2007 că, la vârsta la care a plecat din viaţă, badea Gicu era încă foarte puternic. „Dacă nu s–ar fi organizat acel accident, astăzi la sigur era printre noi. Totuşi, Gheorghe Ghimpu a lăsat în urma sa o comoara, şi anume dragostea faţă de tot ce e românesc. Nu în zadar, când am ridicat piatra comemorativă la Coloniţa, am scris pe ea cuvintele lăsate de Gheorghe Ghimpu: Ne vom salva doar revenind la românism şi realizând reîntregirea neamului românesc”.

 

loading...

Comments are closed.