Autoritățile spun că mutațiile virusului SARS-CoV-2 ar putea duce la scăderea eficienței anticorpilor produși în urma infecției naturale sau a vaccinării, însă ar fi necesară acumularea unui număr mare de mutații, iar fenomenul ar dura o perioadă lungă de timp.
„Odată cu identificarea unei noi tulpini a virusului SARS-CoV-2 în Regatul Unit, s-a pus problema eficacității vaccinurilor dezvoltate până în acest moment. Vaccinurile recent dezvoltate au ca țintă proteina Spike a noului coronavirus, glicoproteină de suprafață a virusului, capabilă să declanșeze un răspuns imun. Aceasta este responsabilă de pătrunderea virusului în celulele umane (și, implicit, declanșarea infecției), prin legarea la receptori specifici care sunt localizați la nivelul tractului respirator și tractului gastrointestinal. Proteina Spike se leagă la acești receptori printr-o regiune denumită domeniu de legare a receptorului. Sistemul imun recunoaște proteina Spike ca fiind străină – similar momentului în care virusul pătrunde în organism și atunci când ea este produsă postvaccinal – și declanșează răspunsul imun în urma căruia se produc anticorpi”, se arată într-un articol postat pe site-ul oficial al campaniei de vaccinare împotriva COVID-19 din România.
Potrivit sursei citate, s-a demonstrat că anticorpii produși în urma infecției naturale cu virusul SARS-CoV-2 recunosc multe regiuni ale proteinei de suprafață a virusului, proteina Spike.
„Într-adevăr, modificarea acestor regiuni din cauza mutațiilor ar putea conduce la scăderea eficienței anticorpilor (fie ei produși în urma infecției naturale sau în urma vaccinării). Dar, pentru ca acest lucru să se realizeze, ar fi necesară acumularea unui număr mare de mutații astfel încât să fie eliminată complet protecția conferită, iar acest fenomen ar dura o perioadă lungă de timp, luând în considerare rata de mutație a virusului. Pe termen lung, această posibilitate nu poate fi în totalitate exclusă”, mai arată articolul, potrivit Mediafax.
„Cu toate acestea, chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru, nu ar fi necesară reluarea întregului proces de dezvoltare a vaccinurilor, ci doar adaptarea periodică a acestora la tulpinile circulante. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă vaccinarea antigripală, pentru care recomandarea tulpinilor ce urmează a fi incluse în vaccin pentru fiecare sezon se schimbă anual, iar vaccinul este produs, testat și administrat într-un interval de doar câteva luni”, se mai adaugă în articol.
