La începutul secolului al XIX-lea, astronomul austriac Joseph Johann Von Littrow a propus ca oamenii să sape tranșee sub forma unor tipare geometrice în deșertul Sahara, să le umple cu kerosen și să le dea foc. Scopul era să trimită un mesaj clar civilizațiilor extraterestre din Sistemul Solar, anume că noi suntem aici.
Von Littrow nu și-a văzut niciodată visul cu ochii. Totuși, mult timp după ce astronomul a propus acest plan ambițios, omenirea nu a încetat să încerce să intre în contact cu viața extraterestră.
În 1962, oamenii de știință sovietici au țintit un transmițător radio spre Venus și au salutat planeta prin codul Morse. Această introducere, prima de acest fel, a inclus trei cuvinte: Mir („pace” sau „lume” în limba rusă), Lenin și SSSR (acronimul din alfabetul latin pentru numele chirilic al Uniunii Sovietice).
Mesajul a fost în mare parte simbolic, potrivit unui articol din 2018 publicat în International Journal of Astrobiology. Mai mult, mesajul a reprezentat un test pentru un radar planetar nou, o tehnologie care trimite unde radio în spațiu, având ca scop principal observarea și cartografierea obiectelor din Sistemul Solar.
Următorul mesaj trimis extratereștrilor a fost mult mai ambițios. În 1974, o echipă de savanți, inclusiv astronomii Frank Drake și Carl Sagan, au transmis un mesaj radio de la Observatorul Arecibo din Puerto Rico spre Messier 13, un roi de stele aflat la 25.000 de ani-lumină depărtare de Terra. Imaginea, trimisă în sistem binar, înfățișa o siluetă umană, o structură ADN dublu-helix, un model de atom de carbon și diagrama unui telescop.
„Mesajul de la Arecibo a încercat să ofere un instantaneu al ființelor umane în limbajul matematicii și al științei”, a explicat Douglas Vakoch, președinte al Messaging Extraterrestrial Intelligence (METI) International.
Va fi nevoie de 25.000 de ani-lumină pentru ca mesajul să ajungă la Messier 13, iar până atunci roiul stelar se va fi deplasat deja, potrivit departamentului de astronomie de la Universitatea Cornell, SUA. Extratereștrii ipotetici ar putea să detecteze semnalul în timp ce acesta trece pe lângă ei. Mesajul de la Arecibo are o intensitate de 10 milioane de ori mai mare decât semnalele radio ale Soarelui. Soarele emite un spectru larg de radiații electromagnetice, de la ultraviolete la radio. Însă, Seth Shostak, astronom la Institutul pentru Căutarea Inteligenței Extraterestre (SETI), spune că asta este puțin probabil, potrivit Live Science.
„A fost, într-o oarecare măsură, cel mai puternic mesaj trimis. A fost ca un panou publicitar uriaș pe o autostradă, însă a ajuns undeva pe un câmp”, a precizat Shostak.
Recent, undele radio au fost folosite pentru a transmite totul de la artă la divertisment. În 2008, compania Doritos a transmis propria reclamă în Sistemul Solar, în constelația Ursa Mare, la aproape 42 de ani-lumină depărtare. În 2010, un mesaj scris în Klingon, limba folosită de extratereștrii fictivi din universul „Star Trek”, a invitat extratereștrii reali să participe la un spectacol de operă în klingoniană în Olanda.
Totuși, oamenii nu s-au bazat doar pe radio pentru comunicare. Omenirea a trimis și o navă spațială, care conținea artefacte de pe Pământ, în speranța că acestea vor fi în cele din urmă găsite în spațiul interstelar de forme inteligente de viață. Sondele Voyager 1 și 2 au fost lansate în 1977 pentru a explora marginile Sistemului Solar și a spațiului interstelar. Fiecare are la bord un Disc de Aur care conține muzică, sunete ambientale de pe Terra și 116 imagini cu planeta noastră și Sistemul Solar.
Navele spațiale Voyager 1 și 2 încă se mai află în spațiul interstelar, așteptând să fie descoperite. Însă, care sunt șansele ca acest lucru să se întâmple? „Zero”, crede Sheri Wells-Jensen, lingvist la Universitatea Bowling Green din Ohio.
„A fost doar o încercare frumoasă și poetică, minunată și curajoasă, care a rezumat tot ce-i mai bun despre noi, chiar dacă nu a avut niciun scop din punct de vedere al comunicării”, a precizat Wells-Jensen.
Experții sunt de acord că șansele ca aceste încercări să ajungă la civilizații extraterestre sunt scăzute. Rezultatul depinde, desigur, de existența vieții extraterestre în sistemul nostru stelar. Însă, viața aceea teoretică ar trebui să fie capabilă să înțeleagă matematică și știință pentru a ne interpreta mesajele. În final, mesajele trimise de omenire au tendința să presupună că extratereștrii simt Universul la fel ca noi: prin auz și vedere.
Însă, asta nu înseamnă că toate mesajele trimise sunt fără rost. „Noi căutăm. De ce nu ar căuta și ei?”, a spus Wells-Jensen. „Până la urmă, cel mai important lucru este că am spus că existăm”, a adăugat lingvistul.
Sursa: Descopera.ro
