La 1 aprilie 1941, în pădurea de lângă localitatea Fântâna Albă, în prezent parte a Ucrainei, trupele sovietice NKVD au deschis focul asupra a aproximativ 2 000 până la 3 000 de români care încercau să traverseze granița din Uniunea Sovietică în România. Conform rapoartelor oficiale sovietice, au fost uciși 44 de civili, însă mărturiile supraviețuitorilor indică un număr mult mai mare de victime, estimându-se între 2 000 și 4 000 de persoane.
Evenimentul este cunoscut ca „Masacrul de la Fântâna Albă” și este considerat unul dintre cele mai grave acte de represiune împotriva populației românești în teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică. În urma acestui masacru, mulți dintre supraviețuitori au fost arestați, torturați și deportați în lagăre de muncă forțată.
La 1 aprilie 2011, Parlamentul României a instituit această dată ca Zi Națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și din alte zone, precum și ale deportărilor și altor forme de represiune organizate de regimul sovietic în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.
În prezent, la Fântâna Albă se află un monument dedicat victimelor, iar în România și Republica Moldova au loc anual ceremonii de comemorare a acestui eveniment tragic.