Scrutinul din 15 martie pentru fotoliul de parlamentar în circumscripția nr. 38, or. Hâncești, prezintă interes atât din perspectiva funcționării sistemului de alegere în sine, cât și din punctul de vedere al comportamentului partidelor în conjunctura actuală.
Pe fondul deciziilor unora din partide care aduc mai mult a rutină politică decât a forfotă electorală, formațiunea care s-a remarcat a fost PAS-ul Maiei Sandu. Prilejul nu a putut fi altul decât un nou scandal legat de prestația liderilor partidului.
Forurile centrale ale PAS-ului au desemnat un candidat la funcția de deputat, iar organizația locală s-a revoltat și a insistat pe înaintarea altui candidat. Fapt inedit de altfel, dat fiind natura construcției partidului, una bazată exclusiv pe infailibilitatea programatică și atitudinea de pioșenie incontestabilă față de liderul partidului.
Organizația locală a acuzat lipsa democrației interne atunci când a fost propusă O. Stamate iar în replică s-a motivat că Gr. Cobzac ar fi o persoană din anturajul lui V. Filat, condamnat pentru chestiuni pecuniare murdare.
Dincolo de latura politică, anume faptul că PAS-ul și-a minat șansele de a obține un scor onorabil, având în vedere că Gr. Cobzac este creditat a fi de departe favorit în raport cu O. Stamate, la fel de importantă este și latura morală. Special, dacă ne referim la PAS-ul Maiei Sandu.
Acest partid a fost dospit și copt cu drojdia politică numită luptă antioligarhică și lupta cu toate metehnele societății legate de corupție. Că mesajul a fost unul creat prin campanii de isterizare, este partea secundară. Partea principală este că mesajul a fost asumat și deciziile ar trebui să corespundă principiilor pe care partidul s-a obligat să le respecte.
Asta înseamnă că Maia Sandu și PAS-ul său atunci când calcă democrația internă a partidului ar trebui să aibă acoperire măcar din punct de vedere moral. De exemplu, propunând un candidat ireproșabil sau cel puțin mai bun decât are organizația locală.
Și lucrurile nu sunt aievea. Nu știu cine s-ar încumeta să invoce în favoarea doamnei O. Stamate vreo calitate care ar recomanda-o în calitate de candidat la statutul de deputat. Vre-un germene dătător de speranțe din punctul de vedere al talentului politic nu se constată. Din punct de vedere profesional iarăși nu s-a observat să se remarce cu ceva, iar prestația în calitate de ministru al justiției a fost una care a dovedit lipsa abilităților elementare la capitolul administrare a treburilor de interes public.
Mai important este că fosta ministră nu stă bine nici în materie de integritate. Soțul acesteia este cunoscut pentru un scandal de delapidare cu fonduri europene comisă în mandatul de prim ministru al celui care mai târziu a devenit infractorul V. Filat. Iar dosarul penal al soțului proprietarei de Porsche Cayenne a fost închis exact în mandatul de ministru al doamnei O. Stamate, aspect asupra căruia, între altele, dânsa a și fost prinsă cu o minciună.
Concluzia ar fi următoarea. În diferite state aflate în stare de tranziție de la cleptocrație la democrație autentică mecanismul de tip ”comando”, prin acțiunea cu politicieni confecționați în laboratoare și ghidați de la un anumit centru de dirijare, s-a văzut și s-au constatat și succese palpabile.
Doar că, din păcate, nu este și cazul Republicii Moldova cu Maia Sandu și replicile acesteia de o calitate și mai slabă. Motivul este unul foarte elementar: Maia Sandu a fost produsă în eprubetele păpușarilor locali și altoită în politica autohtonă pe filiere nomenclaturiste de sorginte kgb-iste, iar ceea ce se întâmplă în actuala campanie în circumscripția nr. 38 nu reprezintă altceva decât efectul acestor origini.
Autor: Vitali Catană