Cum decodificăm ultimul discurs al lui Putin. Cât e adevăr și cât campanie electorală?

Vladimir Putin, Kremlin, istorii de succes

Este greu de făcut o sinteză a mesajelor publice ruse, cu toate nuanțele lor. Ca și gândirea strategică rusă, vorbim de un exercițiu de complexitate, oamenii sunt profesioniști, au o gândire sistemică și pun accentul pe emoție, justificată pe alocuri de argumente cu parfum rațional și de bun simț, în ciuda caracterului lor paradoxal. Prezentul articol încearcă să puncteze principalele mesaje putiniene din discursul cheie preelectoral.

DUALITATEA „SĂRACULUI GIGANT”

Discursul Președintelui rus este, ca de obicei, gândit strategic, cu audiență, atât internă, cât și cu semnale pentru extern. Conform cutumei, mesajul este mixt, din ciclul „suntem buni și puternici dar atacați de cei răi, sub asediu dar biruitori”. Dualitatea „săracului gigant” continuă, ca și accentul clasic pe cartea emoțională; în fond, alegerile se câștigă prin stomac nu creier. Putin știe că își va reînnoi mandatul acum fără emoții, și a făcut promisiuni aferente, cel mai probabil, ultimei sale ture electorale.

Deja a făcut istorie ca și lungime a mandatului și, indiferent de capacitatea de reinventare, uzura se va acumula în anii următori – rețelele puterii încep să își cunoască limitele indiferent de eficiența propagandei interne.

Moștenirea sa va fi o Rusie prezentată ca puternică, mândră și autonomă, un actor militant pentru o nouă ordine mondială în care e un jucător care nu poate fi neglijat, cel puțin din perspectiva atenției: atenție, pericol.

Putin a vorbit cu realpolitik ironic („ne protejăm interesele și respectăm interesele altor state”),  accentuând totuși și rolul pe care Rusia îl are în diferite organizații internaționale („Rusia este profund implicată în organizațiile internaționale”) – dacă G8 e acum G7 rămân Brics, Organizația de cooperare de la Shanghai, ONU și APEC.

Cu siguranță ironic pentru urechi est europene și pentru cei deveniți subiect al propagandei ruse în cadrul exercițiilor electorale din ultimii doi ani din Vest, liderul rus afirma că „suntem interesați de o cooperare normală și constructiva cu SUA și UE (…) sperăm că bunul simț va prevala pentru parteneri, care vor opta pentru o muncă onestă și egală împreună.

SUGESTII PENTRU NATO ȘI POTENȚIALII AGRESORI

Într-un semn clar de diversificare internațională spre lumea în dezvoltare, în prag de „secol asiatic”, Putin a lăudat relațiile strategice pe care Rusia le are cu China, dar și cu India, evocând totodată nevoia de a regândi ordinea mondială.

„Nu este nevoie să se creeze mai multe amenințări globale. În schimb, să ne așezăm la masa de negociere și să gândim împreună un nou sistem relevant de securitate internațională și dezvoltare sustenabilă pentru civilizația umană”, a spus Vladimir Putin.

A punctat și faptul că Rusia se simte amenințată de extinderea NATO la Est, probabil reacția la frica moscovită fiind anexarea Crimeei în 2014 – oamenii și țările reacționează diferit la frici, unii se apără, alții mai iau un spațiu cu japca. Paradoxal, șeful Kremlinului clamează în paralel superioritatea militară rusă, în contextul discuției despre tehnologie și inovație. Din nou, sufletul sensibil cu brațe de fier…

Interesantă este componenta socio-economică ca promisiune a discursului putinian. Liderul rus recunoaște că e nevoie de multe îmbunătățiri pentru a garanta populației ruse o calitate a vieții mai ridicată, fiind dispus în aparență să extindă libertatea în sferele sociale și economice, să consolideze instituțiile democratice și autoritățile locale, precum și dezvoltarea societății civile și instituțiilor. Este credibil însă, după aproape două decenii de centralizare a puterii? Speranța moare ultima, alături de libertățile civile.

Putin încheie sugerând NATO și „potențialilor agresori” (cu siguranță zilnic, zeci de lideri mondiali, țări mari, mici și mijlocii, își beau cafeaua încercând să decupeze harta Rusiei, sic! – inclusiv Bucureștiul cuprins de sistemul paralel  să se oprească din a face „pași neprietenoși” către Rusia prin scuturi antirachetă și dezvoltarea infrastructurii militare la granițele rusești deoarece toată această infrastructură este irelevantă și ineficientă în raport cu inovațiile militare rusești, prezentate extensiv și excesiv în discurs pentru a da un sentiment de putere și siguranță. Mesajul de bază al discursului rămâne în concluzie: mergeți în continuare pe o mână forte, sigură, într-o lume nesigură.

Sursă: Radu Magdin, qmagazine.

Total
0
Shares
 
Total
0
Share