În 2020 sunt planificate alegeri prezidențiale. Ne așteaptă o nouă luptă între Igor Dodon și Maia Sandu. Nici dreapta nici stînga nu au livrat candidați noi care ar putea pretinde la turul doi.
Strategia lui Igor Dodon în aceste alegeri este să folosească la maxim resursa administrativă și decalajul enorm de resurse pe care îl are față de Maia Sandu.
Igor Dodon s-a asigurat că ține sub control Guvernul, cu tot cu fluxurile financiare din achiziții și întreprinderile de stat.
Președintele a neutralizat procuratura, care s-a închis în lupte interne.
El are o influență mare asupra Comisiei Electorale și Curții Constituționale, folosite în mod tradițional foarte activ în alegerile din Moldova.
Igor Dodon și-a asigurat controlul unei majorități covîrșitoare a administrațiilor raionale și a reușit să neutralizeze democrații.
Oamenii președintelui își extind rapid controlul asupra presei cu miza de a nu lăsa nici o ieșire la audiențe celor din opoziție.
Socialiștii au mulți bani.
Igor Dodon este, fără îndoială, favoritul acestor alegeri. O arată și intenția de vot măsurată în toate sondajele efectuate recent. Dar asta nu e destul. Igor Dodon mai dorește ceva în 2020. El vrea ca electoratul de dreapta să fie dezamăgit de Maia Sandu. Și pe această dimensiune a strategiei de campanie el are foarte mulți aliați.
Unioniștii lui Dodon
Politica moldovenească a generat mereu un fenomen aparent paradoxal, dar persistent în foarte multe iterații diacronice – alianța tacită între aripa pro-rusă de stînga și partidele unioniste. Anume prezența partidelor unioniste pe jumătatea dreaptă a clivajului moldovenesc a vulnerabilizat toate construcțiile de guvernare de dreapta. Motivația acestui comportament este, oarecum rațională.
E în interesul partidelor unioniste să erodeze constant încrederea în partidele de dreapta și de centru-dreapta. Doar din contul alegătorilor de dreapta unioniștii își pot extinde baza electorală. Cum numai dreapta pro-europeană generează un lider și o mișcare puternică, cum rezultatele unioniștilor la alegeri se diminuează.
- La alegerile anticipate din 2010, pe fonul creșterii încrederii în Vlad Filat, aflat la cîrma Guvernului, PLDM crește rezultatul electoral de la 16% la 29% (+23%), iar PL pierde 5%, acumulînd 10%, față de 15% un an mai devreme.
- La alegerile din 2019, pe fonul creșterii încrederii în Maia Sandu, unioniștii ajung în Parlament doar prin cîteva circumscripții electorale și pe listele ACUM, în timp ce partidele declarate unioniste nu trec pragul electoral.
Este evident că partidele pro-Kremlin sunt inamicul numărul 1 al unioniștilor. Dar alegătorii partidelor pro-Kremlin nu sunt o audiență pentru unioniști. Unioniștii adoră să critice colegii lor de dreapta, pentru că doar de acolo pot lua mai multe voturi. Și prin asta fac un mare serviciu partidelor de stînga.
Și acest serviciu nu întotdeauna e motivat de conjunctura politică. Așa cum a demonstrat Iurie Roșca, dar și alți foști lideri unioniști, acest interes comun al extremelor — să erodeze centrul — a fost folosit la maxim de structurile interesate să influențeze Moldova.
Unioniștii deja au ajutat PSRM să cîștige alegerile în Chișinău. E greu de spus dacă ajutorul a fost decisiv, pentru că au fost mulți factori care au dus la victoria în premieră a unui candidat de stînga în Chișinău, dar e cert că atacurile constante ale lui Chirtoacă și Țîcu au demotivat ieșirea la vot în turul doi pentru mulți alegători de dreapta.
E un mare avantaj să inoculezi oponentului politic un critic din interior. În primul rînd acesta are acces la audiența potrivită. În al doilea – e credibil atunci cînd critică. În al treilea – deține informații și știe unde să bată ca să doară.
În 2020 unioniștii o vor ataca intens pe Maia Sandu. Ei vor fi atenți la fiecare cuvințel și acțiune a ei. Vor scotoci toate deciziile din trecut. Vor asculta atent înregistrările făcute pe ascuns la ședințe. Vor analiza ce fac oamenii din PAS și vor lega toate greșelile acestora de Maia Sandu.
Dacă îți dorești unirea cu România, în 2020 Maia Sandu te va dezamăgi. Și nu în virtutea acțiunilor ei. Te va dezamăgi pentru că liderii politici unioniști vor investi tot talentul, resursele și influența pe care o au ca să te convingă că Maia Sandu nu merită votul tău. Că e mai bine să stai acasă.
DA, este o problemă
Se spune că însăși acțiunea de a recunoaște problema e cît jumătate de cale spre soluționarea ei. Blocul ACUM are o problemă și problema e enormă. Decalajul dintre cele două componente a ajuns să fie enorm. Intenția de vot pentru PAS e aproape de 10 ori mai mare decît pentru PDA. Liderul PDA a pierdut lamentabil alegerile din Chișinău, iar partidul nu a învățat nimic din asta.
PDA e extrem de supărat pe ieșirea din Guvernare, cu toate că în afară de o oarecare influență asupra procuraturii și o prezență onorifică în MAI, nu a știut cum să o folosească.
În ultimele luni numărul de atacuri mediatice generate de PDA asupra Maiei Sandu șl ACUM este covîrșitor. De partea opusă, replicile vin discret, de obicei pe facebook, de la deputați individual, fără mare tam-tam. PAS nu își dorește inflamarea ciondănelilor lansate de PDA, dar tactica asta nu va putea continua la nesfîrșit.
De facto, blocul ACUM nu există. Cele două partide nu au coordonat un candidat la circumscripția Hîncești. PDA „își asumă” public tot felul de scenarii pentru prezidențiale – ba cer candidat „apolitic”, ba spun că sunt gata să înainteze candidat propriu. Mesajul îl înțeleg toți – PDA anunță că nu o va susține pe Maia Sandu la prezidențiale. Și caută pretext.
ACUM e un trup. El începe să miroase urît. Nici Maia Sandu, nici Andrei Năstase nu se încumetă să îl îngroape. Europenii au investit mult în această construcție. O ceartă la cuțite ar reduce mult influența din Parlament a acestor partide. Dar e clar că pasivitatea PAS nu va liniști hărțuirea energică a celor din PDA. La fel ca unioniștii, ei își vor alegătorii înapoi.
Iar alegătorul disciplinat al PDA va fi dezamăgit de Maia Sandu în 2020.
Redacțiile de știri și capetele vorbitoare la TV vor picura cu amar peste Maia Sandu
Maia Sandu nu plătește păreriștii profesioniști. PAS-ul nu are resurse mediatice. Chiar și redacțiile care nu aparțin lui Dodon sau democraților, în pofida unor anumite simpatii, lesne de înțeles, oferă acesteia doar oportunitatea de a ieși în fața audiențelor. Nu o menajează, nu o promovează cum face Accent TV cu Dodon.
Majoritatea „formatorilor de opinie” din Moldova sunt deprinși să trăiască bine. Să își vîndă opiniile pentru bani. De asta echipe întregi de consultanți, sociologi, formatori de opinie și jurnaliști au trecut atît de organic de la Plahotniuc la Dodon. Pentru că Igor Dodon joacă după regulile vechi. Reguli în care jurnalistul e propagandist cu salariu bun, sociologul e manipulator cu contracte grase, consultantul are asigurate contracte cu întreprinderi de stat, iar formatorii de opinie livrează păreri comandate, ca niște tonomate.
Pentru toți jucătorii din domeniul informațional al țării, acest sistem corupt este mai comod. Și cu cît mai mulți sunt implicați în acest joc murdar de buimăcire a alegătorului (care achită factura finală), cu atît mai mare e presiunea pe cei care se opun.
Maia Sandu nu va avea luxul să bage în gura jurnalistului întrebări pregătite din timp. Ea nu va achita promovarea porțiunilor care îi convin. Dodon va face asta în continuare, chiar și în redacțiile „independente”.
Dezamăgiții din interior
O altă sursă de dezamăgire pentru fiecare din noi va veni „din interior”. Și nu e vorba doar de primari și consilieri, ajunși recent în funcții pe listele PAS, care vor părăsi dezamăgiți partidul. Și nu doar de membri care „nu se vor mai regăsi”. E vorba și de susținătorii fideli PAS care sunt acum studiați cu lupa de cele mai bine plătite, performante și dotate echipe de sociologi și specialiști IT.
Sunt căutate narativele care afectează emoțional la maxim alegătorul Maiei Sandu. Ele sunt testate în focus grupuri și pe audiențe reduse online. Aceste narative deja sunt promovate atent și dozat la fiecare ieșire a lui Igor Dodon, dar și prin gurile altor sateliți vădiți sau ascunși de pe tot spectrul politic.
Vom fi dezamăgiți de Maia Sandu pentru că vom fi hrăniți cu poveștile măsurate și croite să ne dezamăgească:
Maia Sandu s-a întîlnit cu Rotschild și i-a dat asigurări că totul va fi bine (după care a trimis dosarul aeroportului în judecată, unde e primblat și pînă acum);
Maia Sandu l-a eliberat pe Filat (pentru că desigur Maia Sandu „controla justiția” cît era premier);
Maia Sandu a plecat de bună voie de la Guvernare (iar socialiștii nu au putut nicidecum opri planul ei meschin și au votat împreună cu democrații căderea guvernului);
Echipa Maiei Sandu „sunt manageri proști” (cu mesajul implicit că e mai bine la putere să fie manageri buni, chiar dacă fură);
Maia Sandu duce tratative cu Șor (în genere, sunt aproape sigur că Șor va fi folosit masiv „în susținerea publică a Maiei Sandu”, la fel ca alte figuri toxice);
Și vor fi dezvăluiri. Înregistrări, amintiri, declarații despre cît de urît a procedat. Ca să ucidă entuziasmul. Să dezamăgească alegătorul care mai are speranță.
Știrile false și devalorizarea votului
Pentru cei cu ochii în buletinele de știri lumea va fi plină de dezamăgiri față de Maia Sandu. Zi de zi vor apare știri care o să provoace greață, repulsie și frică. Va fi mai grav decît la alegerile precedente. Cei 30.000 de imigranți sirieni și pericolul homosexualizării tuturor cetățenilor, cu care am fost speriați în campania trecută, o să ne pară un joc. Marile narative false deja se coc. Vom fi distrați la maxim, iar setea noastră de a fi uimiți va alimenta răspîndirea falsurilor, chiar și sub pretextul „demascării”.
Lehamitea convine hoților. Și ei o vor alimenta. Echipa lui Dodon va promova pentru masele de indeciși o viziune asupra vieții în care nimic nu mai contează. Ori drepata, ori stînga, or integrarea europeană, or vectorul asiatic – toate sunt baliverne și toți fură. De aceea pune mîna pe acest kil de orez și aceste pachete de zahăr, ține 200 de lei și votează cu oricine. Și Maia Sandu îi va dezamăgi și pe acești alegători. Ea nu le va da orez. Nici zahăr. Nici 200 de lei.
Va fi dezamăgită și diaspora?
Greu de spus. Diaspora a fost mereu nucleul progresist al Moldovei, care a încercat din puținul politic pe care îl avem să aleagă vlăstarele mai sănătoase. Dar diaspora e doar un cuvînt. Comunitățile de moldoveni din Spania, Italia, Marea Britanie s-au mobilizat exemplar la prezidențialele precedente, dar asta nu a fost suficient. Vor găsi oamenii din diasporă energie suficientă pentru o nouă mobilizare masivă? Vor mai crede ei că pot schimba ceva acasă?
Sunt sigur că echipa lui Igor Dodon gîndește și pentru aceste segmente scenarii de dezamăgire. E greu de spus cine vor fi „formatorii de opinie” care vor lovi anume în Maia Sandu din diasporele europene și americane, dar se observă deja o reanimare a micilor candidați din trecut. Sunt orgolii, iluzii de creștere și răni vechi care cer răzbunare. Și Maia Sandu va fi vulnerabilă în 2020. Pentru că alegătorii sunt greu de mobilizat și ușor de dezamăgit. Mai ales cînd au de făcut kilometri pînă la urna de vot.
Dezamăgiții lui Dodon
Dincolo de eforturile de a dezamăgi în Maia Sandu electoratul de centru-dreapta, Igor Dodon lucrează intens în dezamăgirea propriului electorat. Preluînd monopolul puterii (cel puțin la nivel de percepție) președintele și-a întins o capcană. El e la volanul unei țări cu multe probleme, după 10 ani de guvernare absolut iresponsabilă. Doar că volanul nu e conectat la roți, iar cutia de viteză e doar un băț.
Instituțiile au degradat și mai mult, procentul de furt din scheme și delapidări e mai mare ca niciodată, capacitatea de a atrage resurse umane în administrație este minimă, economia locală e din ce în ce mai dependentă de consum și vreme. Moldova actuală e o combinație tristă de azil de bătrîni și casă de copii, condusă în ultimii 10 ani de bandiți. Populația sărăcită intenționat e ținută în calitate de ostateci de o pătură subțire de oameni super-bogați, care scurg banii prin contracte cu statul, contrabandă, justiție instrumentalizată și spălare de bani.
Igor Dodon nu are ce livra în 2020. Bugetul e umflat artificial și veniturile sunt imaginate. În curînd, așa-numitul premier va trebui să facă rectificări dure. Politica Băncii Naționale, devenită brusc prietenoasă cu guvernarea, după demisia Maiei Sandu, va crea o presiune inflaționistă enormă. Banii merg în consum, totul se va scumpi. Motorina, benzina și gazul deja s-au scumpit de 2 ori în 2020. Călătoriile interurbane s-au scumpit o dată la 1 ianuarie și va mai urma scumpirea „de confort” în martie. Vor urma în lanț și alte scumpiri – carburanții sunt factor formator de preț la mai toate produsele. Credibilitatea știrilor bune din televizor se va termina odată cu banii din portofel.
Președintele se pierde în propriile „viziuni economice”. Promite că va obține credite pentru a transforma Moldova în șantier să facă drumurile. Bani nu găsește. Iese imediat cu alte „programe naționale” în care deja despre drumuri nici nu pomenește. Toate se țin pe un Guvern slab, cu miniștri extrem de executivi și fără nici o autonomie sau responsabilitate în fața alegătorilor. Coaliția din Parlament se ține pe înțelegeri firave că anumite scheme vor fi păsatrate, iar anumiți oameni vor fi păziți de justiție. Ambasadorii transmit semnale extrem de dure, iar premierul le răspunde cu amenințări pe facebook. Circ.
Construcția lui Dodon are picioare de lut. Iluzia unui președinte puternic e credibilă doar în clădirea președinției și la cîteva canale TV. De fapt, Moldova e acum pe mîna cîtorva sute de baronași, care gestionează mici domenii bănoase. Cîțiva baronași la vame, cîțiva în justiție, cîțiva în procuratură și MAI, cîțiva în achiziții și întreprinderi de stat. Și lor li-i cam tot una de Igor Nicolaevici. Și chiar primarului municipiului Chișinău i-i cam tot una de Igor Nicolaevici. Și vor urma suprize multe care îl vor împinge pe președinte spre noi și noi greșeli.
Așa că ne așteaptă alegeri extrem de strînse. Dacă în 2016 era clar din timp că Igor Dodon cîștigă lejer, în 2020 se va duce o luptă strînsă. Și va cîștiga alegătorul care va avea mai multă rezistență la dezamăgire. Și această rezistență se construiește cu argumente raționale și informare continuă. Valul de emoție se lasă pentru ultimele 3 săptămîni înainte de turul 2.
Sper că nu v-am dezamăgit.
Autor: Ion Grosu
