Am condamnat și condamn în continuare, m-am bătut mereu cu corupții și corupția, inclusiv cea electorală. Iar în 2019 sub atenta supraveghere a MAI, pe care-l conduceam la acea vreme s-au desfășurat 2 scrutine, recunoscute printre cele mai corecte de către toți observatorii naționali și internaționali, curmate fiind grave tentative de corupere a electoratului și destabilizare a situației în UTA Gagauzia.
Azi zeci de mii de oameni, mulți dintre ei trăind de pe-o zi pe alta, sunt amendați în valuri pentru că ar fi îndrăznit să accepte niște bani electorali de la Șor. Amenzi grase, cât un salariu pe jumătate de an: circa 40.000 de lei. Și totul – bineînțeles – în regim de urgență, operativ, ca pe front, într-un exercițiu de îndoielnică calitate. Iar unii, aflați în fotolii călduțe, parte a unei puteri absolute în stat, tocmai cei ce ar fi trebuit să prevină pre-delictual și să curme flagelul, din toate perspectivele: legislativă, juridică, economică, socială etc, sar în sus de bucurie că, deh,s-a făcut dreptate, că s-a apărat onoarea țării, că „nu ne vindem țara pe doi lei și o pungă de făină!”
Ce-i drept, unii o vând pe 32 de milioane de dolari, dar aia e altă poveste – una care nu se spune nici la televizor, nici în conferințele demnitarilor.
Să ne înțelegem: nimeni nu zice că mita electorală e un model de democrație. Dar când sărăcia e endemică, când pensia e umilință lunară, când o pungă de mâncare e o rază de speranță, poate că marea problemă nu e omul simplu, vânat și de hoții corupți, și de statul pretins de drept. Poate că statul cu acești gladiatori de carton ai săi – a eșuat în a ne proteja împotriva criminalilor și în ce privește oferirea de alternative oamenilor țării. Poate că pe lângă măsurile post-delictuale de prevenire, pe lângă datul cu bâta, guvernarea ar fi trebuit să dea explicații în fața întregii națiuni despre propriile isprăvi și eșecuri. De exemplu, despre unde s-au dus cele 32 de milioane de dolari pomeniți chiar de președintele american. Vreun raport? Vreo anchetă? Vreun rezultat? Nimic. Doar fum de PR.
Azi, acel audit pe care, moldoveni, vi l-am promis in prezidențiale, ar fi fost și el gata și trimis la procurori, la fel ca și dosarul celor ce au corupt electoratul.
Și încă ceva. Vă amintiți de campanile electorale, aproape toate, când liderii de opinie, concurenții și alte elemente statale spuneau și încurajau – Oameni buni, luați pungile electorale, dar votați cu cine trebuie! De ce acea retorică nu a fost nici curmată și nici sancționată? Și, repet, de ce se crede că mulți dintre acești oameni, aflați la mare ananghie nu au procedat tocmai așa, să ia și să-și dea votul altcuiva?
Dar, sigur, e mai ușor să vânezi iepuri decât lei. Iepurii nu dau replică, nu apar la talk-show-uri și – cel mai important – plătesc. Cu tăcerea. Cu frica. Cu ultimii bani de pâine.
Așa se face dreptate azi: cu biciul pe spatele celor mai slabi. Restul? Ei se descurcă. Cu mită uriașă. Cu granturi. Cu lozinci. Cu tăcere strategică.
Andrei Năstase, politician