Editoriale

EDITORIAL // Cine va ajunge primul in iad – onegiștii sau politicienii?

Pinterest LinkedIn Tumblr

Privită de la înălțime întîlnirea dintre Maia Sandu și unele organizații neguvernamentale poate fi considerată drept un fel de oficiere a unui ritual satanic. Neavînd un sens anume, văduvită de orice scop practic, această reuniune aduce izbitor cu o congregație a unor fanatici incapabili de a gîndi critic, intrați de-a hurta într-o biserică cu pentagrama răsturnată în care tronează în chip suveran Maia Sandu.

Printre numeroasele descrieri și etichetări atribuite susținătorilor Maiei Sandu a prins rădăcini puternice cea de ”martorii Maiei”. Sintagma vrea să sugereze prozeletismul religios și fervoarea pătimașă a unor lideri de ONG-uri care se lasă ușor seduși de incantațiile justițiare și aparent dezinteresate ale Maiei Sandu. Onegiștii o urmează în toate pe ”Mama” lor, încuviințează orice cuvînt al ei și constituie asa numitul alai al Președintelui țării. Un alai care pretinde că a zărit în Maia ceea ce nu au reușit să vadă alții.

Este clar însă că zelul bisericos al celor veniți să se întîlnească cu Președintele țării este mimat sau, în cel mai bun caz, autoimpus. Cei aleși să joace rolul de sfetnici de palat au licăriri diabolice în priviri pe care le surprindem ușor în succinta relatare video făcută de președinție. Și Groza, Și Lupușor, și Cibotaru, și Postică, și Gribincea, și Pașa și mulți alții sînt oameni pragmatici care nu pot fi duși cu zaharelul cu una cu două. Unii dintre ei se văd miniștri sau procurori, alții, mai modești – vor să-și asigure în continuare un numărul suficient de mese rotunde finanțate generos de sponsorii europeni, pentru ca să poată achizționa în continuare nestingherit fetișurile zilelor de azi – case, limuzine, și alte fleacuri atît de prețuite de slujitorii cultelor neguroase.

Sobrietatea celor convocați la această reuniune valpurgică trădează printre altele și neliniștea de debut a unor victime alese pentru un final enigmatic și drăcesc. ONG-știi stau încrîncenați în fotolii în așteptarea unui deznodămînt apocaliptic. Scena aduce foarte mult cu întrunirile de la Parlament, organizate de ex-speakerul legislativului Adrian Candu cu societatea civilă, în vederea schimbării sistemului electoral. Aceași atmosferă înecăcioasă, aceași presiune de a face sluj în fața stăpînului, același amestec de senzație de vomă și fascinație în fața tronului dregătoresc.

Niciodată n-am putut rezista să stau pînă la finalul unor asemenea confrerii organizate cu scopul de a suscita adorația zeloților în fața liderilor și de a confirma protectoratul stăpînului asupra propriei turme. Atunci cînd asiști la asemenea festivități regizate ai senzația că atmosfera ceremonioasă se va spulbera la un moment dat printr-un strigăt vrăjitoresc al unui apropiat al președintelui (de exemplu, doamna Ștefîrță sau Covali în cazul președintelui Sandu) iar inițiații prezenți vor tăbărî unul asupra altuia într-un dezmăț identic celui din filmul lui Kubrick ”Cu ochii larg închiși”. Frăția postmodernă mobilizată în jurul noului nostru președinte se pretează foarte bine unui asemenea scenariu.

Astăzi, desigur, nu mai miri pe nimeni cu satanismul în politică. Este prezent la toate palierile. Uneori, volen nolens, ne bălăcim în jegul unor asemenea ritualuri sordide. Ceea ce este consternează totuși este ușurința cu care promotorii ”principiilor și valorilor”, ”democrației și societății civile” devin valeți servili ai unor forțe sucite și întunecoase. Nu-ți rămîne altceva în acest caz decît să-ți întărești convingerea că societatea civilă va ajunge mult mai repede in iad decît politicienii. Ultimii măcar au înscris în fișa de post că au dreptul ocazional să mintă.

Autor: Corneliu Ciurea

loading...

Comments are closed.