Apariția lui Andrei N. în politica de la Chișinău n-a fost o surpriză, ci mai degrabă o nedumerire. Despre fratele său, Vasile, se știa că l-a slujit cu multă umilință la „Eu TV” pe fostul său stăpân „creștin-democrat” până când cel din urmă n-a mai avut nevoie de el… Prin asociere cu acel V. Năstase, a apărut acest Andrei N. și seamănă leit la chip și la suflet.
Totul pare a fi o taină, dar nu e chiar așa. Andrei N. a apărut exact atunci când i-au poruncit mentorii săi din Germania. În timp ce oamenii sunt chinuiți, salariile și pensiile sunt mici, în societate persistă deruta, deodată, pe neprins de veste, apare izbăvitorul! Se apucă pe nepusă masă să organizeze proteste și să promită. Naivii și cei prost informați îl cred și-l susțin, din disperare. Văzând asta, Andrei N. își croiește un partid. Are tot dreptul garantat de lege, dar pacostea e alta, că el continuă să spună minciuni. După ce merge înflăcărat prin „marșuri turistice” pe străzile Chișinăului, la braț cu Dodon și Usatâi (personaje destul de exotice ale plaiului nostru), și îl face pe liderul socialiștilor șef de stat, Andrei devine brusc un fel de proeuropean. Cum și de ce? Nu se știe.
Astăzi, Andrei N. vrea să fie primar al Capitalei, deși nu are un proiect de reabilitare a Chișinăului. El pur și simplu luptă, pe baricade imaginare, cu Plahotniuc, dar nu poate fi crezut, nici înțeles. De bine, de rău, a colaborat și cu Filat, și cu Platon, și cu Țopa-1, și cu Țopa-2, și cu alte persoane controversate. Or, un asemenea personaj mai poate fi cinstit și curat. Mai degrabă aduce cu un fel de demagog tipic, care îl întrece pe Nae Cațavencu al lui I. L. Caragiale. Iată de ce, deseori, Andrei N. rostește: „Noi nu suntem singuri!”. Ok, dar cine e cu el? Negăsind răspunsul, se frământă cumplit, dar nu știe sireacul, căci abia dacă biata Maia a fost presată să-l susțină.
Încă o ciudățenie a lui Andrei N. este că, cică, nu vine la Primărie pentru un an, ci pentru o viață… Și proclamă înfumurat, sperând că va fi luat în serios: „Țara mă așteaptă! Citadela să fie scoasă din mâinile oligarhilor!”. Ne promite că, într-un timp record, va remedia toate problemele urbei, dar numai dacă va cădea, cumva, Plahotniuc. Și adaugă cu tărie: „Cu mine la Primărie, cu ei la pușcărie!”.
E adevărat că muți îl cred, dar să fim atenți că tot el dă de înțeles că ar fi un candidat de dreapta. Și aici chiar minte cu nerușinare, după ce s-a perindat prin tot orașul alături de Dodon și Usatâi. Mai zice că e proeuropean, dar iarăși se pare că minte. Cum ar putea un antiromân și antiunonist să pledeze pentru UE, al cărei membru este România?
Știți ce, probabil, stă la mijloc? Acest Andrei N. ar putea lupta doar pentru reunificarea familiei sale, care se află în Germania, adică în UE. Chiar și susținătorii săi înțeleg, deși n-ar vrea să creadă, din aceeași proverbială naivitate moldovenească, că, în cazul în care nașul său de cununie, Victor Țopa, care se ascunde de lege în țara Angelei Merkel, s-ar împăca cu Vlad Plahotniuc, toată revolta lui Andrei N. s-ar duce pe apa sâmbetei. Atunci el ar deveni un luptător inutil, la fel cum nici n-ar fi apărut în politică, dacă Țopa și Plahotniuc n-ar fi avut de împărțit nimic.
Sunt sigură că Andrei N. minte și atunci când spune că va înfrumuseța capitala în baza unui proiect care încă nu există. Se vede că el și Țopa, și dorințele ambilor, înseamnă pentru ei capitala, iar altceva nu contează… Cei care nu sunt de acord aștept să-și prezinte argumentele de rigoare, din toate punctele de vedere, deși ecuația e simplă de tot.
un articol de Alexandra Tănase pentru Timpul.md
