Editoriale

EDITORIAL // De ce nu a trecut moțiunea de cenzură contra guvernului Chicu

Pinterest LinkedIn Tumblr

O sumedenie de politicieni vor să ne convingă că pînă în ultimul moment au existat șanse că moțiunea de cenzură împotriva guvernului Chicu putea să fie votată în parlament.

Chipurile doi deputați PDM șovăiau și erau pe cale să trădeze partidul, discuțiile cu PDM s-au purtat pînă în ultima clipă și, în definitiv, totul atîrna de un fir de păr.

O asemenea descriere a situației vrea probabil să camufleze faptul că principala miză a partidelor de opoziție a fost ademenirea în fel și chip a deputaților PDM de parteaadepților moțiunii, principalul rol revenindu-i în această operațiune grupului Pro-Moldova și mijloacelor financiare transmise din afara țării.

Situația reală ni se înfățișează, însă, altfel. PAS a susținut moțiunea de cenzură fără a dori realmente succesul ei în Parlament. Riscurile asociate unei debarcări a guvernului Chicu erau prea mari pentru acest partid. Într-o asemenea eventualitate, PAS ar fi fost nevoit să-și continue nefericita alunecare în brațele grupurilor oligarhice ceea ce ar fi compromis iremediabil șansele Maiei Sandu la prezidențiale.

Din această cauză, PAS nu vroia ca moțiunea de cenzură să treacă. Și a făcut teatru în parlament fiind sigur că solicitarea opoziției nu va întruni numărul necesar de voturi.

În același timp, procesul de corupere a deputaților se pare că și-a atins limitele. După cazul Gațcan era greu de găsit doritori de a părăsi barca majorității parlamentare. Putem presupune că acest eșec a condus și la o risipă de bani deloc agreată de sponsorii acestor procese.

De fapt, situația se inversase și opoziția parlamentară a început să se topească văzînd cu ochii, deoarece la ședința de luni au lipsit doi deputați ai lui Șor, contaminați subit de coronavirus.

De fapt, întregul exercițiu de contestare a guvernării a dat senzația de neseriozitate. Pregătit îndelung, pe parcursul întregii sesiuni parlamentare, susținut prin petiții la Curtea Constituțională, corupere a deputaților și prezentarea surrealistă a lui Dodon drept cel mai mare pericol pentru democrație, acest exercițiu a avut ca finalitate un scop fantezist și ilogic din punct de vedere politic – crearea unui guvern al Platformei DA, o fracțiune puțin numeroasă din Parlament a cărui lider este perceput drept semn rău și piază-rea după înfrîngerea suportată la Chișinău în fața candidatului socialist.

În plus, toată operațiunea se sprijinea pe o matematică precară care aducea mai mult cu ritualuri șamanice decît cu un calcul politic realist. Voturile lui Șor erau considerate ”toxice”, atinse de păcate incurabile și erau luate în calcul doar pentru debarcarea lui Chicu nu și pentru instalarea unui guvern nou.

Asta, de fapt, însemna că după o scurtă împerechere la vot, dreapta pro-europeană avea de gînd să-i dea un șut în fund lui Șor în favoarea altor deputați mai spălăței și mai prizabili. Evident, aceste ”fructe curate” aveau să fie selectate din fosta grădină a lui Plahotniuc. Nimeni așa și n-a înțeles de ce voturile grupului Pro-Moldova erau calificabile iar cele ale lui Șor – nu.

Chiar și voturile deputaților lui Filip purtau pecetea Ilustrului Coordonator și într-o interpretare rigoristă nu puteau fi admise pentru a ridica o construcție atăt de nobilă precum e un nou guvern pro-european.

În aceste condiții, moțiunea a picat pentru că nu putea să nu pice. În pofida unor victorii locale înregistrate pe parcursul sesiunii parlamentare, opoziția n-a fost în stare să depășească contradicțiile interne și a eșuat în actul final.

Iar puterea? Puterea a rezistat chiar dacă deocamdată nu putem ști dacă asta s-a produs datorită propriilor merite sau a slabiciunii opoziției.

sursa: Politics.md

loading...

Comments are closed.