EDITORIAL // Despre Hotârârea Curții Constituționale în cazul ”pokemonului” și efectele acesteia

După pronunțarea Hotărârii Curții Constituționale privind constituționalitatea Decretului de desemnare a cetățeanului Grosu în calitatea de candidat la funcția de Prim-ministru au apărut multe comentarii și toate tranșante.

De fapt, textul hotărârii cuprinde nuanțe importante care lasă loc de ipoteze și evoluții mai complexe de cât cele enunțate în comentarii.

Însă, înainte de a releva acele nuanțe, țin să împărtășesc câteva considerații cu privire la una din tezele prin care Curtea a dat apreciere faptelor. Astfel, din punctul meu de vedere, Forul constituțional a interpretat superficial, evaziv și eronat momentul esențial de care ar fi trebuit să depindă și dispozițiile hotărârii.

Acel moment îl reprezintă data și ora la care candidatul înaintat de majoritatea formalizată a deputaților și-a anunțat retragerea din calitatea de candidat. Ar fi fost util pentru Curte să rezolve și un aspect etic, mai exact dacă candidatul respectiv a întreprins gestul de a-i anunța pe cei care au propus persoana dânsei la funcția de Prim-ministru.

Pe fond, ar fi fost important într-o măsură determinantă ca judecătorii Curții să constate dacă retragerea candidatului a avut loc înainte de ora consultărilor sau după momentul în care consultările au fost încheiate, apoi, în funcție de această constatare, să tranșeze și contenciosul.

Curtea a stabilit că retragerea a intervenit după momentul consultărilor, dar a apreciat că după retragere majoritatea formalizată nu a propus un alt candidat. Și aici ar fi o problemă legat de cronologia evenimentelor.

Trebuie să ne amintim că Maia Sandu a declarat că îl propune pe Grosu imediat după consumarea celor două evenimente, respectiv consultările și retragerea candidatului, astfel că majoritatea formalizată nu a dispus de un termen rezonabil pentru a înainta o altă candidatură.

Și cred că este deplasat să consideri că formalizații nu pot avea la dispoziție măcar câteva ore sau timp suficient, de exemplu până în ziua următoare, pentru a face o nouă propunere, în condițiile în care Maiei Sandu i s-au oferit luni de zile până la inițierea propriu-zis a procedurii de învestire a Guvernului. Repet, este deplasat și dincolo de orice logică rațională să emiți asemenea aprecieri.

Prin urmare, hotărârea corectă ar fi fost să se dispună neconstituționalitatea Decretului contestat și inițierea consultărilor privind nominalizarea unui alt candidat la funcția de Prim-ministru.

În același timp, Curtea și-a nuanțat hotărârea și, în contrast cu opiniile unor ”constituționaliști” nerăbdători să emită reacții mai puțin socotite, a stabilit efectele care urmează să fie consumate.

Astfel, sintetizând, reținem că jedecătorii constituționali au decis că: 1. Parlamentul are dreptul să respingă propunerea Președintelui și că după aceasta are dreptul să propună o altă candidatură pentru funcția de Prim-ministru în baza unei majorități formalizate. 2. De asemenea, Curtea a reiterat că Parlamentul dispune de garanții în raport cu Președintele statului în conformitate cu art. 85 al Constituției, care prevede obligativitatea consultării fracțiunilor parlamentare în cazul inițierii procedurii de dizolvare a legislativului.

Așadar, spectrul evoluțiilor posibile după pronunțarea hotărârii Curții Constituționale este mai larg decât ceea ce predică ”influencerii constituționali” fără licență de studii juridice, dar, pentru că deciziile aparțin actorilor politici implicați, nouă nu ne rămâne decât să urmărim derularea lor.

sursa: Politics.md

Total
0
Shares
Total
0
Share