Editoriale

EDITORIAL: Inexistentul tandem

Pinterest LinkedIn Tumblr
A asculta un singur post de televiziune e ca şi cum ai avea la discreţie o singură sursă de informaţii precum era odinioară programul de ştiri „Vremea” în Uniunea Sovietică. Într-o lună-două devii victima lui benevolă, convingându-te că această televiziune reprezintă adevărul în ultimă instanţă. Şi aidoma unui zombat, te cerţi cu zombaţii de la alte posturi. Vremea trece zadarnic în acuzări reciproce cu efect nul.
Tot păţitu-i priceput. Priveam iniţial ştirile de la Jurnal TV. Îmi plăceau până în momentul când am început să mă simt prostit. Protagoniştii blocului Maiei Sandu vorbesc întruna de tandemul Plahotniuc-Dodon. La ei cea mai criticată persoană e Vlad Plahotniuc. După el, la o distanţă considerabilă, urmează Igor Dodon. Despre primul afli totul. Până şi detaliul că pentru a arăta mai lung, el poartă călcâie înalte la pantofi şi tălpi groase. Exact ca mine!

Iar referindu-mă la esenţa tandemului – chiar îi culmea. Cică ei s-au încadrat într-un joc geopolitic de ochii lumii. În fapte îşi rezolvă problemele personale. (Arătaţi-mi un singur individ, care aflânduse la putere, a uitat de problemele personale. Persistă şi excepţii – unul la o sută, doi la două sute, trei la trei sute şi aşa mai departe).

În mintea opozanţilor cu mentalitate rectilinie, Plahotniuc o face pe europeanul, iar Dodon – pe rusofilul. Igor, i-o fi sugerat Plahotniuc lui Dodon, eu mă duc în America şi la Bruxelles, iar tu du-te la Putin. Critică-i cât poţi pe români, iar eu l-oi declara pe vicepremierul rus Rogozin „persona nongrata”. Să nu te duci nicicând la Kiev, iar eu îi voi expulza pe câţiva diplomaţi ruşi care comit felurite porcării pe teritoriul republicii. Luptă voineceşte cu sintagma „limba română”, iar eu îţi voi face-nciudă, încercând s-o introduc în Constituţie.
Dar să le luăm la rând.

Cu o săptămână înainte de alegerile parlamentare din 2014, Renato Usatâi dimpreună cu organizaţia sa „Partidul nostru” a fost scos din cursă. E clar că V. Plahotniuc a procedat aşa în interesul Partidului Democrat. Au mai fost doi câştigători:socialiştii lui Dodon, scăpând de un concurent serios, acumulând majoritatea voturilor sale, şi forţele de dreapta s-au bucurat, având cu un moscovit mai puţin.
 
De când există Republica Moldova ca stat, forţele de dreapta, toate împreună, n-au înregistrat asemenea escapade de succes pe arena internaţională ca unul Vlad Plahotniuc în ultimii ani: nici în cel mai fericit vis nu mi-am imaginat că e posibil ca un vicepremier rus să fie declarat persona non grata, ca unii diplomaţi ruşi să fie alungaţi acasă, ca unor jurnalişti moscoviţi să nu li se permită să calce pe sol basarabean, fiind obligaţi să plece cu
acelaşi avion înapoi. Ambasadorul republicii în Federaţia Rusă Andrei Neguţă, omul lui Dodon, a fost rechemat la baştină pentru interminabile consultări.
 
În genere V. Plahotniuc se adevereşte un inventator iscusit. Nu este neapărată nevoie ca să-şi întemniţeze oponenţii politici. Îi condamni la arest la domiciliu sau îi menţii sub control judiciar vreun an de zile, lumea la noi e uitucă, la proteste oboseşte repede, iar opozanţii deţinuţi trec printr-un crud proces demoralizator, egală cu moartea prematură în sfera politicului. Niciodată nu l-am auzit pe Vlad Plahotniuc să scoată o vorbă antiromânească. Iar Igor Dodon se plânge că preşedintele Parlamentului Andrian Candu n-ar refuza să ajungă membru în senatul român. Un contrast izbitor între viziunile lui Dumitru Diacov şi Marian Lupu. Pe ultimul Plahotniuc l-a lansat în precedentul scrutin prezidenţial ca să-i demonstreze că e un nimic în faţa alegătorilor, apoi l-a forţat să cedeze preşedinţia Partidului Democrat, transformându-l într-un simplu deputăţel, în schimb cel mai lung din parlament. Nici nu mă mai interesează acum în câte limbi materne grăieşte concomitent.

Ca să scap de calitatea de zombat, navighez pe la toate posturile de televiziune. Inclusiv pe la Accentul lui Dodon. Îl surprind dând un interviu mai multor jurnalişti socialişti şi transnistrieni. Mi-a plăcut răspunsul la două întrebări. Prima. Un reporter se interesa care e părerea lui Dodon, că în Rusia i s-a deschis un dosar penal lui Plahotniuc. Negativă, zice el. În aşa fel lui Plahotniuc i s-a deschis calea spre America. Logic! Concurentul său de viitor va beneficia de sprijin suplimentar din partea Uniunii Europene. Nu ţin minte formularea exactă la a doua întrebare, dar răspunsul a fost următorul: dacă nu câştigăm alegerile în 2018, acest stat, în zece-douăzeci de ani, va dispărea. Molodeţ, Dodon! Posezi o intuiţie corectă. În locul tău, continui gândul mai departe: şi se va uni cu România. Să se împlinească prevestirea ta!

Zilele acestea Dodon s-a învrednicit de cea mai usturătoare caracteristică din partea unui jurnalist renumit într-un interviu dat postului de radio „Эхо Москвы”: „Глупый Додон, президент

Молдавии, „допрезидентился” блин нафик, и его отправили пешком в Москву. Здесь ему обещали помочь открыть бизнес. Жить он первое время, наверное, будет в мавзолее… Действительно, никого глупее на мировой арене среди всех этих лидеров не было, он, что называется, доигрался”. „Prostul Dodon, preşedintele Moldovei, s-a „preşedinţit”…, şi l-au trimis pe jos la Moscova. Aici i s-a promis ajutor pentru afaceri. La început el va trăi, probabil, în mausoleu… Într-adevăr, un mai prost lider ca dânsul pe arena internaţională n-a fost, el, cum s-ar spune, a dat de dracul”. Habar n-am, cu ce l-a supărat Dodon pe jurnalistul Aleksandr Nevzorov, şovin până în măduva oaselor, ex-deputat al Dumei de Stat.

La tema miliardului furat mi-e silă să mai revin. Uniunea Europeană se preface că este exigentă. Comisia de la Veneţia nu este atotputernică. Oricât ar da din deget, guvernarea de la Chişinău s-a deprins cu acest gest. Occidentul creează impresia că scrâşneşte din dinţi, se arată mai îngrijorat, comparativ cu noi, de posibila victorie a promoscovitului Dodon. Şi închide ochii la matrapazlâcurile Chişinăului. Nu are alternativă, forţele de dreapta par cufundate într-un zăpăcitor somn de moarte. Soarta miliardului furat o vom afla când opoziţia va prelua puterea. Când se va întâmpla aceasta? Răspund cu exactitate: peste X ani.

Între timp s-a creat o gaură periculoasă pentru viitorul forţelor de dreapta: criza demografică concomitent cu evadarea populaţiei active spre ţările Occidentului. Mai pe scurt, partea civilizată a poporului se duce, acasă rămânând norodul. Republica Moldova s-a transformat într-o pepinieră de mankurţi de dimensiuni europene. Plus la asta, norodul e completamente mioritic. Cu el proteste nu faci. La proteste trebuie să fii lup, nicidecum oaie. Aşa e şi în America, şi în Franţa, şi în Germania. Ca să nu mai amintesc de vecinii ucraineni. Moralul patriotic al tineretului e la pământ.

Protagoniştii blocului Maiei Sandu ne promit că în caz de nu obţin victorie la scrutin, vor crea în parlament o opoziţie dură. Mulţumesc! V-aş spune eu ce să faceţi cu duritatea asta. Am văzut-o la proteste: tot mai puţină lume participă la ele. De 27 de ani asist la tot felul de opoziţii parlamentare dure. Şi mereu ne-am ales cu o pleaşă. De data aceasta va fi cu totul altfel: cu aşa-zisa duritate a opoziţiei ne paşte primejdia de a ne trezi într-o provincie a Federaţiei Ruse. Pragmatismul personal îmi sugerează ipoteza că Vlad Plahotniuc ar fi unicul salvator al Republicii Moldova de pericolul socialistu lui Dodon, mai grav decât pericolul de odinioară al comunistului Voronin. Cu condiţia că duritatea opoziţiei şi-ar mai tempera ritmul.

Naivii aşteaptă naşterea unui lider naţional. Nu va fi! Liderii naţionali nu se nasc la comandă. Nici de la tribune. Nici din articolele bătăioase publicate în ziarele necitite. Suntem leneşi şi, totodată, ne este frică să dăm cu ochii de moş Ion agramatul şi de tânăra Cristina, de profesie mankurtă. În atmosferă neoficială l-am întrebat pe un lider al Partidului Unităţii Naţionale dacă e posibilă o unificare a tuturor forţelor de dreapta. Răspunsul a fost negativ: orice infiltrare a unui oarecare lideraş de partiduţ, care şi-a demonstrat impotenţa electorală în trecut, ar compromite din start partidul nostru. Nu voi comenta răspunsul, deşi, recunosc, m-a pus pe gânduri.

Votul mixt-uninominal îl aranjează doar pe Plahotniuc întru a se menţine la putere pe parcursul unui nou mandat. Lui Dodon îi este totuna în care modalitate se va vota: în orice variantă el va beneficia de votul masiv al gramaţilor de moş Ion şi al mankurtelor Cristine. Plusaţi din oficiu şi voturile majorităţii absolute ale etniilor rusolingve. Tandemul Plahotniuc-Dodon nu există. Persistă goana după putere, caracteristică oricărui politician. Nu regret defel că Republica Moldova s-a pomenit cu botul pe labe într-un stat capturat. Asta merită!

Forţelor de dreapta le rămâne o singură variantă cu două ramificaţii: ori votezi pentru blocul Maiei Sandu, ori pentru PUN-ul lui Băsescu. Aşa văd eu situaţia cu zece luni înainte de scrutin. Orice lideraşi rânzoşi care se vor încumeta să se avânte în campania electorală în solitudine, vor arunca nişte voturi în vânt. Şi de acolo vor nimeri drept în traista lui Dodon cel глупый, de unde vor ateriza într-o provincie a Federaţiei Ruse. Mi s-a făcut jale de mine. Îl invit pe Topâceanu să mă relaxeze un pic şi citesc: Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe / Iarna mizerabilă / Mă cuprinde o tristeţe / Iremediabilă… Culmea: m-am mâhnit definitiv. Salut!

autor: Iulius Popa, pentru revista Literatura și Arta 

loading...

Comments are closed.