Editoriale

EDITORIAL // Maia Sandu a fost mereu pe la putere

Pinterest LinkedIn Tumblr

Maia Sandu a lucrat în Guvern încă de pe vremea lui Braghiș, apoi pe întreaga durată a domniei lui Voronin. A fost în subordinea lui Tarlev, Grecianîi și Dodon. Tot ce le reproșează lor o vizează și pe ea, pentru că era parte a aceleiași echipe.

După ce Voronin a pierdut puterea, s-a alăturat echipei lui Filat. A fost membru PLDM și ministru al Educației timp de trei ani, în guvernele Filat, Leancă și Gaburici. În această perioadă nu a făcut altceva decât să închidă aproape 200 de școli și să pună camere de supraveghere în sălile de bacalaureat. În urma acestei „reforme”, jumătate dintre absolvenții claselor a 12-a au picat bacul. Nu a mărit nici cu un leu salariile profesorilor, iar școlile au continuat să activeze în aceleași condiții mizere.

În perioada când era ministru, a fost furat miliardul și a fost concesionat Aeroportul Chișinău. Și în primul caz, și în al doilea, Maia Sandu a votat PENTRU, fără să protesteze și fără să zică un cuvânt împotriva acestor acțiuni. Pentru cine nu cunoaște, miliardul furat este acea garanție de stat de 13 miliarde de lei, scoasă din rezerva Băncii Naționale și împrăștiată aiurea. Decizie adoptată, repet, inclusiv cu votul ministrului Maia Sandu.

După ce Filat a fost condamnat, iese din PLDM și fondează Partidul Acțiune și Solidaritate. Se alătură protestelor organizate de Platforma DA, fără a avea vreun merit personal în fondarea mișcării protestatare. Stă alături de Năstase până în 2019 și formează un bloc electoral împreună cu el, cu care participă la alegerile parlamentare din 2019.

Înainte de alegeri, semnează public un document, prin care se angajează solemn să facă niciodată alianță cu Plahotniuc, Șor și Dodon. Peste câteva luni, își încalcă promisiunea și intră în coaliție cu Partidul Socialiștilor. Primește, în schimb, funcția de prim-ministru și devine, alături de Dodon, prima putere în stat. Năstase rămâne pe dinafară și obține funcția de ministru de Interne, adică devine subalternul Maiei Sandu.

Imediat după alegeri, Maia Sandu se retrage din Blocul ACUM și formează o fracțiune aparte în Parlament, distinctă de cea a lui Năstase. Același lucru îl face și la nivel local, inclusiv în Consiliul Municipal Chișinău. În acest fel, începe să marginalizeze Platforma DA și să-l prezinte pe Năstase ca fiind a cincea roată la căruță.

În cele aproape șase luni cât a fost prim-ministru, nu a realizat nicio o reformă de fond, nu a construit nimic și nu a mărit cu niciun leu pensiile și salariile. Mai mult decât atât, a oprit toate proiectele în desfășurare, începute de Guvernul Filip — a blocat construcția drumurilor, a anulat facilitățile pentru femei la naștere, a întrerupt programul de asistență medicală mobilă, a oprit proiectul Prima Casă și altele. Toată activitatea ei s-a rezumat la niște așa-numite concursuri de meritocrație, pe care, după aceea, tot ea le-a anulat, pentru că nu era de acord cu rezultatele. În noiembrie 2019, își forțează propria demitere, asumându-și unilateral răspunderea pentru o lege abuzivă și anticonstituțională privind numirea procurorului general.

Revine în opoziție, înțelegând că, aflându-se la putere, își taie craca de sub picioare în perspectiva alegerilor prezidențiale preconizate peste un an. Între timp, se detașează complet de Năstase și îl toacă indirect, prin intermediul presei docile și a societății civile pe care o controlează. În acest fel, își distruge orice concurență pe dreapta și devine principalul contracandidat al lui Dodon.

În noiembrie 2020, îl bate pe Dodon la alegeri și devine președintele Republicii Moldova. Odată intrată în funcție, provoacă proteste de stradă și cere insistent demisia Guvernului Chicu. Peste o lună, Chicu își dă demisia, însă, de această dată, Maia Sandu nu mai vrea să o accepte. Asta în timp ce refuză ostentativ să inițieze consultări cu fracțiunile parlamentare pentru a învesti un nou Guvern, așa cum prevede Constituția. După aproape trei luni mimează niște consultări și propune un guvern pe care le cere tuturor să nu-l voteze. Face acest lucru de trei ori (una dintre ele fiind declarată neconstituțională) și obține, până la urmă hotărârea de dizolvare a Parlamentului.

Republica Moldova reintră în febra electorală într-o perioadă de criză profundă în sănătate, când mureau până la 50 de oameni zilnic, cu economia ruinată și fără un guvern funcțional. Între timp, carburanții s-au scumpit în 8 rânduri, ajungând să coste cu aproximativ 6 lei per litru mai mult decât până la venirea Maiei Sandu în funcție. Și produsele alimentare s-au scumpit considerabil, iar prețurile la materialele de construcții și de uz casnic s-au majorat de câteva ori.

În concluzie, Maia Sandu se află la guvernare din 2000, cu excepția perioadei 2015-2019. În toată această perioadă nu a realizat nimic notabil, care să schimbe în bine viața cetățenilor. De fiecare dată când a ajuns factor de decizie, a generat crize, haos și instabilitate. Și nu și-a îndeplinit nicio promisiune făcută, dimpotrivă, le-a încălcat brutal pe toate.

Așa că mai slăbiți-mă cu salvarea voastră galbenă, prieteni euro-stataliști.

Autor: Nicolae Federiuc

loading...

Comments are closed.