În realitate, nu există niciun sens sau rost al vieții. Indiferent de eforturile noastre, totul e în van pe termen lung. Iar pe termen scurt aproape totul e autoamăgire.
Între nașterea și moartea unui om nu se află nimic valoros, comparativ cu existența unui arbore sau a unei furnici.
Suntem produsul unor coincidențe oarbe, al unor combinații hazardate de gene. Diferența de o secundă în procrearea noastră ar fi avut ca rezultat nașterea unei alte ființe, a altcuiva.
Să nu ne înșelăm; traiul nostru e o simplă formă de mișcare a materiei, ca frunza în vânt.
99,99% dintre oameni pleacă din viață fără a rămâne în memoria colectivă a semenilor. În cazul puținilor norocoși vestiți, faima postumă nu le mai este folositoare cu nimic; faima e utilă simbolic pentru cei vii, nu pentru cei glorificați, care-s demult morți.
Orice filosofie care propune rețeta unui sens, acum sau după moarte, nu oferă altceva decât o eroare seducătoare.
Filosofiile și religiile sunt o formă de terapie a eului, care ne măgulesc cu iluzia că am avea un rost. Ele ne oferă mituri pentru a umple existența noastră definitiv sterilă și absolut întâmplătoare.
Acum sau după moarte nu există nimic extraordinar. După moarte revenim la ce am fost până la naștere – la nimic.
Filosofiile ar fi făcut bine să fie sincere, dar s-au simțit îndatorate să fie comode psihologic, să fie îndrumătoare, să tămăduiască. Dorința filosofilor de a fi utili i-a făcut idealiști, adică nerealiști.
Viața n-are rost, încetați să-l mai căutați, nu fiți naivi. Trăiți așa cum vă duce fluxul timpului, al evenimentelor și al gândurilor izvorâte din interior.
Trăirea este o întâmplare care trebuie consumată într-un mod cât mai consolat posibil. Ciobănașul moldovean din Miorița a fost mai înțelept decât toți gânditorii lumii…
Dorian Furtună, Facebook
