Economic

(foto) Fermierul din Bardar cu peste 100 de mii de lalele: Este demult un mod de viață nu o afacere

Pinterest LinkedIn Tumblr

Un an în urmă, „mica Olandă” de la Bardar, raionul Ialoveni, era acoperită de zăpadă, iar familia Luchița, se uita neputincioasă pe fereastră. În acest week-end, când am mers să văd cu ochii mei lanul de lalele, l-am găsit pe Vasile Luchița în mijlocul lanului său de la marginea satului, înconjurat de oameni. Făcea buchete doritorilor, pe care le vindea la prețuri simbolice.

Cât am stat de vorbă cu Vasile Luchița, mașinile nu conteneau să se aproie. Una venea, alta se ducea. Bărbați, femei, copii, toți se plimbă nestingherit printre rândurile de lalele.

Noi nu punem plată la intrare. Oamenii vin, se fotografiază, se bucură și cumpără lalelele cu un leu floarea. Prin asta ei ne mulțumesc”, spune, îndreptându-și spatele, nea Vasile.

Mai în glumă sau mai în serios, fermierul spune că uneori, și-ar lua lalelele și ar fugi să se ascundă, la câți oameni vin să îi viziteze lanul: „Pentru mine este un stres. Eu am venit la marginea satului ca să am liniște. Câteodată, mă gândesc să-mi iau lanul și să fug de aici”.

1,5 HECTARE CU FLORI, 6 MÂINI

Vasile Luchița lucrează, împreună cu soția și fiul, pe cele peste 1,5 hectare de pământ, plin cu flori, tot anul împrejur. Pe lângă lalele, are o sumedenie de plante: zambile, narciși, ghiocei, muscari (ceapa ciorii), iris și multe altele, mai rar sau mai des întâlnite.

L-am întrebat cam câte flori are. Șugubaș de fire, Vasile Luchița spune că niciodată nu le-a numărat și dacă am timp, pot să mă apuc să le număr. Dar, estimativ, în fiecare an scoate peste 100.000 de bulbi de lalele. Bulbii mari, îi plantează în seră, în jur de vreo 30.000 de bulbi, iar restul, îi pune înapoi în pământ, în toamnă.

Florile și bulbii le vinde angro, însă spune că angrosiștii au devenit și ei capricioși. Olanda este cel mai mare concurent, pentru că olandezii au lalele anul împrejur. Aici, în Moldova, spune că nu cunoaște cunoaște vreun fermier care să aibă o suprafață atât de mare și un număr atât de mare de lalele.

Lalelele olandeze sunt mai scumpe, dar le cumpără oamenii. În Olanda cresc 1000 de soiuri, dar noi avem în jur de 30. Noi nu putem concura cu așa o cifră. Cu cât mai multe soiuri ai, cu atât e mai greu: ele se amestecă una cu alta, multe soiuri au nevoie de condiții specifice. Deși, în Olanda, fiecare fermier este specializat și crește  câte 2-3 soiuri maximum”.

DE PROFESIE, ȚĂRAN

De profesie, eu sunt țăran. Și mama, și tata au fost tot țărani”.

A studiat fizică la Moscova, iar peste ceva timp, și-a dat seama că nu este domeniul lui. A revenit în Chișinău, apoi a venit înapoi în sat, la Bardar.

Mi-am făcut familie, copii, și trebuiau hrăniți. Leafa la colhoz – 120 ruble. Trebuia să construiesc casă, iar înafară de leafă, trebuia să mă gândesc ce și de unde să mai câștig. Am început să pun capul în mișcare și să enumăr: vie, livadă, porumb, cereale, cartofi, fasole….. și când am ajuns la lalele…. O! Iată aici e de noi!

M-am gândit la rentabilitate. Lalelele se plantează câte 300 de bulbi pe metrul pătrat. Pe timpul uniunii sovietice, o floare costa o rublă. De o rublă cumpăram 6 pâini sau jumătate de kilogram de salam.

Atunci vindeam o floare și îmi cumpăram o jumătate de kilogram de salam, acum, ca să îmi cumpăr atâta, trebuie să vând între 6 și 10 flori.  Acum este mult mai greu, după nivelul de prețuri”.

PRIMII BULBI. LALEAUA NEAGRĂ

Primii bulbi i-a cumpărat și el din Olanda. A cumpărat puțin câte puțin, a studiat fiecare soi de floare în parte și a analizat dacă are aceasta vreun viitor.

Cumperi câte puțin și îi studiezi. Au ei vreun viitor sau nu? Dacă nu, nu-i înmulțești. Dacă au viitor, îi înmulțești”, spune fermierul.

Cândva a avut peste 200 de soiuri, dar a tot ales, până a rămas cu vreo 30. A avut și renumita laleaua neagră, dar nu a fost să fie.

Am citit cartea lui Dumas și într-o oarecare măsură m-a influențat. Am avut vreo 3 soiuri de lalea neagră, dar ele nu se întrebau pe piață

ZĂPADA DIN APRILIE 2017

Pe natură nu trebuie să te superi, spune fermierul. Deși zăpada din primăvara trecută i-a cam dat bătăi de cap, fermierul nu se plânge:

„Totul era acoperit cu zăpadă. Nimic nu se vedea… Zăpada le-a pătulit pe toate, le-a culcat. Apoi s-au ridicat, dar frunzele erau traumate.

Nu m-am ars… Pierderi au fost, dar nu m-am ars. A fost multă zăpadă, multă umezeală, iar multe cepe s-au stricat, mai ales în partea din vale. Oricum am reușit să salvez o parte din cepe, ca să pot să nu ies pe zero sau chiar în pierdere mare.

„SĂ CREȘTI LALELE NU ESTE O AFACERE. ESTE UN MOD DE VIAȚĂ”

La sfârșitul lunii aprilie, toate florile de lalea vor fi decapitate la propriu, pentru a da atenție bulbilor. Întrebat de ce nu își promovează afacerea, pentru a nu fi nevoit să arunce la gunoi sute sau chiar mii de flori, Vasile Luchița spune că el nu are nevoie de mai mult, doar atât cât îi trebuie unui om pentru viață.

„Cu cât mai mulți bani ai, cu atât mai mult trebuie să lucrezi, să investești.

Când am venit în sat, aici, tot acest loc era gol, pustiu. Eu căutam liniște. Am venit aici și eram fericit. Mi-am făcut o colibă. Apoi am făcut o căsuță, apoi am stricat căsuța și am făcut o casă mai mare. Ba seră, ba nisip, ba apă, ba sarai, și tot așa… Toată viața numai în muncă.

Să fii fermier,  să crești lalele nu este o afacere. Este un mod de viață. Lângă natură, cu natura. Pe lângă asta, bineînțeles, se înțelege că trebuie să trăiești cu ceva. Dar asta nu este o afacere, nu asta e principalul pentru mine.

Nu toți oamenii se măsoară cu aceeași „lineică” (n.r: riglă). Noi am fost educați cu alte principii. Eu am apucat vremea când nu banii erau totul, nu banii erau pe primul plan”.

Sursa: bani.md

loading...

Comments are closed.