Prima mea încercare de a alerga, a fost prin mai 2015. După o lună, a trebuit să abandonez această practică din cauza apariției unei dureri la genunchi. De atunci, încercam periodic să revin, dar după primul km parcurs, durerea reapărea. M-am consolat.
S-au scurs trei ani de atunci. În aprilie 2018 am revenit la alergare. Niciodată nu am prietenit cu sportul, dar mai ales cu alergarea care îmi dădea bătăi de cap încă din școală la susținerea normativelor la orele de educație fizică. Dar iată, azi alergatul a devenit o parte din viața mea.
Prin februarie, am reînceput mișcarea prin practicarea primblărilor dimineața devreme. Am început cu primblări pentru că, aveam o teamă ca durerea la genunchi poate reapărea și asta să-mi dea peste cap dorința de a face mișcare. Plus, mai și cântăream aproape 90 kg la cei 170 cm ai mei.
Eram în proces de formare a obiceiului de a mă trezi dimineața devreme și să fac primblare cel puțin 30 min. pe zi. După mai bine de o lună, am început să combin primblările cu o ușoară alergare de 0,5-1,0 km. În luna aprilie, trecusem deja doar la alergare.
Distanțele medii erau de cinci km cu un tempou de 7,5-6,5 min/km. Mai repede nu eram în stare, mai făceam și pauze. În tot acest răstimp, starea mea de sănătate și emoțională s-a îmbunătățit considerabil. Efortul depus nu a fost zadarnic. Asta mă încuraja să continui.
Prima mea provocare, a fost competiția „EcoRun Hîncești”, ce a avut loc la 5 mai. Am ales să alerg distanța de 10 km. Și, nu conta atunci pentru mine în cât timp voi parcurge această distanță, important era să ajung cu bine la sfârșit. Mi-a reușit. Am ajuns în 1:04 ore, iar ultimii doi km mi se păreau o veșnicie. A fost primul meu succes. Apoi, au urmat și alte competiții organizate de Eco Run Moldova. Așa am început să cunosc mai multe persoane pasionate de alergare, iar ocazional, alergam împreună. Continuam să alerg în fiecare dimineață cu mici excepții. Plăcerea mea era alergarea de tip trail.
Prin iunie, am văzut că, la 30 septembrie va fi organizat Maratonul Internațional Chișinău. Provocarea era distanța unui semimaraton – 21k. La acel moment, nu eram pregătit fizic și nici măcar moral de o astfel de distanță. Oricum, am zis că particip, iar până în toamnă trebuie să reușesc să mă pregătesc. M-am înregistrat.
În a doua jumătate a lunii august am început să merg la antrenamente de alergare organizate de Maestru al sportului la atletism și Campion Național, Vitalie Gheorghiță. Astfel, mă pregăteam și de semimaraton. La sfârșit de august, m-am înregistrat la cursa de maraton – 42k la București ce a avut loc pe 1 decembrie 2018. Acest eveniment era organizat în cinstea Centinarului: 100 DE ANI de la Marea Unire. Mi-am zis că este o ocazie frumoasă să alerg primul meu maraton. Probabil, era o nebunie. Nu aveam alergat încă nici un semimaraton, dar deja doream să alerg un maraton întreg. L-am întrebat pe antrenor dacă asta este posibil. A spus că timpul care a rămas, ar fi suficient pentru pregătire. Era vorba de trei luni.
Am trecut cu bine de semimaratonul de la Chișinău. Miza era să reușesc să-l alerg sub două ore. L-am alergat într-o oră și 47 min. Pentru mine era un rezultat destul de bun.
La distanța de două săptămâni, am participat la Maratonul Internațional București 2018, unde am alergat aceiași distanță (21k) și am obținut un rezultat mai bun ca la Chișinău – 1:42 ore. Eram în culmea fericirii. Aveam un sentiment de mândrie (în sensul bun). Am reușit o nouă performanță!
Continaure pe vieru.gr
