Sportivul moldovean Ion Lazarenco Tiron a reușit timp de un an să înoate trei dintre cele mai mari și periculoase strâmtori de pe pământ. Cu această ocazie sportivul a oferit un interviu pentru diez în care relatează despre aventurile sale, una dintre ele fiind întâlnirea cu un rechin alb în timpul înotului a Strâmtorii Cătalina.
Intenția nu a fost să plecăm în Irlanda, ci să plecăm undeva unde să avem un viitor
Ion Lazarenco a părăsit Moldova, fiind student la Academia de Poliție. Motivul era că nu-și putea realiza visurile în țara lui. „Am plecat pentru o viață mai bună, pentru a-mi realiza visurile. De mic copil iubesc sportul. În anii 90’ era greu și nu puteam nicăieri să-mi dezvolt potențialul. Voiam sa întemeiez o familie, de aceea, eu și prietena mea (viitoarea soție) am hotărât să plecăm. Intenția nu a fost sa plecăm în Irlanda, ci să plecăm undeva unde să avem un viitor prosper – viitor pentru copii, pentru un job mai bun”.
Am început sa înot din 2013, chiar și acum țin minte această dată – 11 februarie
„A înota în oceane, în mări e foarte complicat din cauza valurilor, curenților, meduzelor, apelor reci, scăderi de temperaturi etc. De exemplu, în Japonia când am început traseul, temperatura apei era 20 de grade Celsius, când am ajuns la finiș apa avea deja 12 -14 grade. Uneori apa cobora la 6 grade, însă asta se întâmplă foarte rar”, relatează Ion Lazarenco.
Rechinul când s-a apropiat de mine, am început să lăcrimez din ochiul drept
Înotătorul moldovean și-a adus aminte de cea mai periculoasă întâmplare la care a fost protagonist. Înotând Canalul Cătălina (situat în Oceanul Pacific, în largul coastei Californiei), Ion Lazarenco a simțit că cine se află în apă, chiar sub el, era un rechin alb de vreo 10 metri, din spusele sportivului, acesta era mai mare decât corabia.
fotografie simbol: descoperă.ro
„Se învârtea în împrejurul meu, iar când s-a apropiat cel mai tare de mine, spun drept, din ochiul drept am început să lăcrimez, așa de aproape era. Încă puțin și la sigur îl atingeam cu mâna. Îl priveam cum trecea, trecea și trecea pe lângă mine, eu continuam să înot și corpul lui nu se termina așa de mare era. Când a trecut cu coada pe lângă mine am simțit propulsia apei. E ceva extraordinar să înoți lângă așa ceva. Rechinul era puțin mai mare decât corabia care mă însoțea, avea cam vreo 10 metri în lungime.”
Ador cel mai mult Japonia. Este unica țară din lume care și-a păstrat cultura și tradițiile
Întrebat ce hobby-uri are, Ion Lazarenco a spus că îi place foarte mult natura: să urce munții, să se plimbe în pădure, să cuprindă copacii. În așa fel își încarcă „bateriile” cu energie naturală. Sportivul zice că „noi aparținem naturii”. Un alt hobby este să joace șah, dar nu prea are cu cine. „Mă joc cu copiii mei, câteodată, mă las să fiu bătut de ei.”
Pe lângă un corp bine antrenat și puternic, sportivul moldovean are și o inimă mare. Face acțiuni de caritate, ajută familiile nevoiașe cu mulți copii. „Îmi place să ajut lumea, care merită ajutată, însă unii profită de asta”.
Despre preferințele culinare
„Bucătătria mea preferată este cea moldovenească (sarmalele). Nu mănânc carme de porc, în schimb gătesc bucate din piept de găină, din carne de curcan, consum foarte multe salate, fructe, beau sucuri proaspete, pot singur să mănânc trei lăzi de fructe pe săptămână.”
Ion Lazarenco a fost decorat cu Medalia de Platinum de primarul orașului Dublin
În Irlanda lucrează șofer de autobuz. Este recunoscut atât de pasageri, cât și de trecători, atunci când se plimbă pe străzile Dublinului. Zice că este foarte respectat de irlandezi. Mai mult decât atât, în 2015, însuși primarul orașului Dublin l-a decorat cu Medalia de Platinum după ce a înotat Strâmtoarea Nordică. La fel, moldoveanul a fost premiat cu alte trei titluri : „Omul Anului”, „Înotătorul Anului” și „Înotătorul Leinster 2015”.
„Ei (irlandezii) nu înțeleg de ce eu nu înot pentru Irlanda și aleg mereu să reprezint Moldova la aceste manifestații. Sunt mirați de ce țara mea nu mă ajută financiar, fiindcă eu permanent cer de la ei bani pentru înot sau pentru alte chestiuni. Așa că le răspund – Moldova nu are bani”.
Aș dori să revin în Moldova, doar sufletește, și nu fizic
„În fiecare zi mă gândesc la casă, am și eu o colibă (râde), mă simt bine aici, aerul, tot ce mă înconjoară îmi creează impresia că sunt acasă. Din păcate, nu sunt împlinit în Moldova.”
L-am întrebat dacă ar dori să devină politician și să schimbe „de sus” situația din țară. Am primit un răspuns negativ, sportivul susține că schimbarea vine de jos în sus, nu invers. Ne-a spus că noi suntem schimbarea. „De la noi trebuie să pornească bunele conduite ca să ne simțim mai bine, să nu aruncăm gunoi pe jos muguri de țigări. Schimbarea vine de la noi, nu de la politicieni. Noi trebuie sa fim mai buni și tot noi vom putea schimba guvernanții, deoarece nu vor avea încotro.
În societatea noastră, dar și în celelalte sunt foarte multe lucruri care nu ar trebui să fie: divizarea socială pe criterii de religie, de cultură, de etnie, de culoarea pielii, de limba vorbită – asta o fac politicienii, nu oamenii. Să nu uităm că noi toți trăim sub același soare, respirăm același aer, mergem pe același Pământ. Politica este un rău care încearcă să ne despartă.
În toată cariera mea am înotat 1 000 000 de metri
La sfârșit de interviu, l-am rugat pe Ion Lazarenco să calculeze câți kilometri a parcurs din 2013 încoace.
„Mă străduiesc să fac în fiecare an câte 2-3 trasee majore. În ultimul an, am înregistrat tocmai 4 astfel de acțiuni: Cătalina, Molokai, Canalul Tsugaru (Japonia) și Manhattanul sunt cele mai grele de pe pământ”. În total, în 2017, a parcurs 181 de km. Iar dacă să luăm toate strâmtorile cifra se ridică la 1000 de km.
#Canalul Catalina din California;
#Strâmtoarea Gibraltar;
#Canalului Mânecii;
#Canalul Nordului;
#Canalul Tsugaru;
#Strâmtoarea Cook;
#Canalul Molokai;
#Râul Nistru.
Sursa: diez.md
