Frumosul e partea cea mai discutată atunci când clientul aprobă un serviciu, nu mă refer doar la Make the Logo bigger. Și cel mai schimbat, modificat, schimonosit și transformat până când, uneori, ni se face rușine să spunem că noi am executat acel spot, panou publicitar, site web, imagine, banner etc. De ce se întâmplă așa și ce putem face ca să convingem clientul că nu mereu are dreptate?
Unul dintre bancurile mele preferate. Vine clientul la designer sa vadă un site. Se uită și zice:
- Totul bine, dar vreau ca din frunte acestui cerb să-i iasă un cucui (un pic diferit era în realitate)
- Dar cum așa! Cum explicați așa ceva!
- .. vo pervîh, eto krasivo!
Amuzant sau nu, dar noi specialiștii în marketing și cei care se ocupă de publicitate tare des auzim această frază. Puțini se dau cu părerea când vine vorba de fizică sau matematică, în schimb experți în ale frumosului, marketing, la fel ca și în politică și fotbal, avem la fiecare pas.
Eu am încercat să cercetez subiectul, ca să găsesc niște argumente credibile, convingătoare pentru criticii de artă și iată ce am descoperit.
Frumosul e subiectiv
Cum determinăm ce e frumos și ce nu? Simetria e cheia, vor spune mulți dintre voi și sunteți aproape de adevăr. Dar mai este ceva ce se adaugă la formulă – ușurința de a detecta simetria.
Așadar, atunci când vedem o imagine, în creierul nostru se activează mai multe centre în paralel, care în fracțiuni de secundă execută un proces complex:
- culorile, intensitatea, mișcarea, poziția obiectelor e detectată mai întâi de toate
- apoi, unele bucăți sunt excluse, iar altele sunt puse una lângă alta, ca un puzzle
- în ultima etapă, creierul compară imaginea obținută cu ceea ce știe deja și în acest moment decide dacă ceea ce vede e frumos sau nu.
Vreau să vă recomand o carte simplă dar foarte bună despre minimalism The Laws of Simplicity.
Frumosul poate fi manipulat
Cu ajutorul machiajului, a luminii folosite de fotograf sau a liniilor armonioase folosite de designer. Da, a liniilor armonioase.
Cu siguranță ați auzit de numerele lui Fibonacci sau de regula dreptunghiului de aur. Tot ce se încadrează ca proporții în acest dreptunghi e perceput de noi ca frumos. Această regulă se regăsește în formele naturii, în Gioconda lui Da Vinci, în arhitectură, în fotografii. Oricât nu ar părea de straniu, regula funcționează fără greș. Fie că e vorba de artiști renumiți sau nu. Creierului îi este tot una cine e autorul. Cu excepția cazurilor când marketingul își face treaba și găsește vreun sens deosebit în ceva aparent fără sens.
Ca să ne convingă de faptul că cerebelul nu face mare diferență, Muzeul Metropolitan(MoMA) din New York a organizat prin 1995 o expoziție în care la un loc cu lucrările lui Rembrandt a expus tabouri ale discipolilor săi. Fără inscripția cui și ce aparține. Iar cercetătorii de la Oxford au observat care centre ale creierului se activează atunci când ochiul uman decide cine e autorul picturii.
S-a dovedit că atunci când decide cine e autorul, creierul activează centrul responsabil de recompensă și doar criticii de artă au distins ce lucrare cui aparține. Restul pur și simplu au ales la ghici. Și numai atunci când Ii s-a spus că au dat greș, au recurs la memorie. Creierul a scos din cartotecă tot ce știe despre Rembrandt și a comparat ca să decidă dacă într-adevăr merită să creadă.
Frumosul e în noi
Și mai e ceva. Cel mai important lucru, probabil. Percepția despre frumos depinde de experiența noastră anterioară. Pentru unii, termopanele în clădiri istorice arată tare cool. Pentru alții, e motiv de depresie și încotro o ia lumea. Așa că, nu vă supărați pe clienți. Mai degrabă aflați-le din timp gusturile. Și nu disperați, pentru că…
Frumosul poate fi cultivat, uneori
- Folosiți ideea de lean start-up. Înainte de începe să lucrați, studiați clientul. Aflați cine sunt consumatorii, care sunt interesele lor. Detaliile pot ajunge până la a determina ce culori le plac cel mai mult și ce limbaj folosesc
- Niciodată nu veniți cu o singură variantă. Oferiți cel puțini 3. Chiar dacă schimbările sunt minuscule, oferiți clientului satisfacția de a alege.
- Nu strică să cercetați și preferințele celui care decide. Dacă îi place roșul, iar designul e tot în albastru, puține șanse că acesta va trece neschimbat.
- Argumentați alegerile. Utilizarea unui limbaj de profil, invocarea de date statistice și practici de succes, au aport de convingere semnificativ.
- Pregătiți-vă de ședințe. De exemplu, dacă puneți în fața clientului imaginea pe care vreți să o promovați în timp ce desfășurați meetingul, el se va familiariza cu aceasta. Iar ceea ce e cunoscut, e perceput încet ca și frumos.
- Faceți clientul să-și imagineze. Cum va arăta logo-ul executat de voi pe o mapă, tricou, pix, poster, etc. Ce va gândi utilizatorul când va accesa pagina web, ce butoane va apăsa, care va fi traseul lui și ce va face în final.
- Nu uitați de eye tracking (acum fac product placement)
- Și… dacă niciuna dintre soliții nu funcționează, dați-i un pahar de vin. S-a observat că o doză de 200 de ml inhibă neuronii responsabili de detectarea diferenței dintre partea dreaptă și cea stângă a feței și brusc totul devine simetric. Din această cauză la beție lumea devine atât de frumoasă. Dar aceasta e în glumă, desigur.
PS: Dar cel mai important, consumatorul final să aprecieze frumosul. Cercetați!
(c) DUMITRU SLONOVSCHI // https://slonovschi.com/
