Până să aflăm ieri de la Andrei Spânu că tot gazul de la Gazprom va merge în Transnistria, ni s-au arătat niște ”exemple” de poziție “dură” în raport cu Tiraspolul.
Întâi, reprezentantul Tiraspolului la negocieri cu Chișinăul, Vitali Ignatiev, nu este lăsat să urce în avionul spre Moscova. Apoi, șoferul lui Ignatiev este amendat la Chișinău pentru parcare neregulamentară. “Dur”, nu-i așa?
Urmează negocierile în format 1+1 pe 02.12.2022. Eșuate negocieri, ne anunța reprezentatul Chișinăului, Oleg Serebrean. Asta pentru ca Tiraspolul vrea mai mult gaz, iar Chișinăul mai mult curent electric.
Și în mai puțin de 24 ore se naște “compromisul” negocierilor: tot gazul de la ruși pentru Transnistria în schimbul curentului electric mai ieftin pentru Moldova. Nu știm cine și în care cabinet a luat această decizie. E una triumfalistă pentru Transnistria și nesemnificativă pentru Moldova. Asta pentru ca transnistrenii au ACUM nevoie ca niciodată de banii noștri pentru curentul produs din gazul rusesc. Si din aceste negocieri, Tiraspolul a obținut covrigul – sursa de venit care le garantează existența comodă de 30 ani. Iar noi, Moldova, doar niște fărâmituri.
Și atunci care a fost rostul poziției “dure”?
Autor: Ilian Cașu, politolog
