Externe

Istoria celor mai populare băuturi alcoolice! Cine le-a inventat și care esta patria lor?

Pinterest LinkedIn Tumblr

O băutură nu este un simplu produs, care posedă doar un gust și o aromă anume, ci întotdeauna spune o poveste. Cele mai populare băuturi alcoolice datează de zeci sau sute de ani și au în spate o istorie interesantă, care merită să fie cunoscută. Odată ce le știi povestea, vei descoperi noi arome și gusturi care îți vor încânta simțurile.

Jagermeister

Campari

Campari este un bitter obținut prin infuzia unor ierburi și fructe, în apă și alcool. Băutura are o culoare roșie, o aromă intensă și este produsă după rețeta originală, care datează din anul 1860, fiind păstrată secretă până în prezent. Nici designul sticlei nu s-a schimbat prea mult. Rețeta a fost inventată de către Gaspare Campari, în 1860, în localitatea italiană Novara, și conține peste 70 de ingrediente.

Băutura a devenit un succes, iar în 1867 Gaspare a deschis un bar în Milano, pe care la numit Gaspare, unde a continuat să servească propria băutură devenită extrem de populară. Gaspare a murit în 1882, iar afacerea a fost moștenită de către fiii săi David și Guido, care au început să vândă Campari altor baruri și restaurante.

Nici astăzi nu se cunoaște rețeta, ea este lăsată moştenire din generație în generaţie unei singure persoane, care este aleasă prin vot de conducerea companiei. Inițial culoarea specifică băuturii era obținută prin folosirea carminului, dar în 2006 s-a renunțat la acesta. În anul 1904 s-a deschis prima fabrică, în Italia, urmând să se dezvolte și să exporte inițial în Franța, apoi în peste 190 de țări.

În prezent, Campari este o băutură apreciată și consumată în toată lumea, dar principalele piețe sunt Italia, Franța, Germania și Brazilia.

Aperol

Aperolul este numele unei băuturi alcoolice slabe, foarte populară în întreaga lume datorită gustului ușor amărui specific. Originar din Italia,  Aperolul a fost inventat acum un secol, în anul 1919, de frații Barbieri Silvio și Luigi, din Padova, însă nu a cunoscut imediat celebritatea, ci a rămas în anonimat până în al doilea Război Mondial.

După această perioadă, tinerii italieni încep să îi descopere gustul amărui irezistibil, iar după anii 1950 devine și mai cunoscut, odată cu inventarea rețetei renumitului cocktail Aperol Spritz. Pentru că se bucură de o reclamă televizată în cadrul emisiunii „Il Carosello”, băutura devine tot mai cunoscută în întreaga lume și este achiziționată de către Campari Group, din Italia, fapt care duce la o creștere a producției și a exportului în întreaga lume.

Vodka

Vodka provine din cuvântul rusesc “vodă”, care înseamnă “apă” și este un diminutiv al acestuia, regăsit în documente istorice din Polonia din perioada 1405 și 1537, când făcea referire la medicamente și cosmetice. Pe listele farmaceutice se regăsea expresia “Vodcă de lichior diluat și vodcă de lichior pe jumătate diluat”, de unde se deduce faptul că termenul de “Vodka” derivă de fapt de la expresia „a dilua cu apă”.

Proveniența acestei băuturi nu este foarte clară, Polonia, Rusia, Ucraina, Belarus și Lituania își dispută originea ei. Se pare că prima atestare documentară apare în secolul al VIII-lea, în Polonia, unde era produsă încă de la începuturile Evului Mediu, tot în scop medicinal. Într-un eseu din 1534 despre ierburi se afirmă că vodka era folosită pentru „sporirea fertilității și trezirea libidoului”.

Până în secolul al XVIII-lea, în Rusia, vodka era folosită în scopuri medicinale constând în tinctură de ierburi cu o concentrație alcoolică de până la 75%. În secolul al XIV-lea ambasadorul Angliei la Moscova este primul care clasifică vodka drept băutură națională rusească.

Whisky

Termenul de “whisky” sau “wiskey”, ambele fiind considerate la fel de corecte, provine din limba celților unde înseamnă „apa vieții”. Ca multe alte tipuri de alcool, whisky a fost inițial folosit în scopuri medicale, atât pentru uz extern, cât și pentru cel intern, și se credea că este o licoare care prelungește viața. Originile acestei băuturi sunt încă disputate de Scoția și Irlanda. Legenda spune că Sfântul Patrick ar fi introdus metoda distilării în Irlanda secolului al V-lea, dar istoricii afirmă că tehnicile de distilare au fost aduse în Scoția și Irlanda în secolele XI-XIII de către călugării care călătoreau în Europa Continentală.

În aceste regiuni vinul nu se obține ușor, prin urmare era consumată berea distilată din orz, băutura care a devenit whisky. Producția de băuturi spirtoase era limitată la farmacie și mânăstiri, în anul 1500 distilarea este menționată în prima carte în care sunt expuse beneficiile alcoolului ca medicament bun la toate. Un vechi proverb irlandez spune că “Ce nu poate vindeca whiskey-ul nu are leac”.

În timpul regelui Henric al VIII-lea al Angliei, în perioada 1536-1541, producția de whisky se mută în gospodăriile private, după ce regele dizolvă mănăstirile. Cea mai veche distilerie a acestei băuturi este Old Bushmills Distillery, din nordul Irlandei, ce deține dreptul de a distila whisky încă din anul 1608.

Lichior

Istoria lichiorului datează de mai bine de 2.000 de ani, dar majoritatea tipurilor de lichior pe care le cunoaștem în prezent s-au fabricat după anii 1300. Numele de “lichior” provine din cuvântul de origine latina “liquid“, care inseamnă “a fi fluid“. La începutul fabricării lichiorului, băutura era numită „licoarea vieții” și era obținută din ierburi, plante sau flori, și avea proprietăți farmaceutice.

Lichiorul a fost creat de călugări, în documentele istorice este menționat Armaud de Villeneuve, un monah si alchemist grec,  ca fiind primul care a prelucrat un lichior din plante în secolul al XIII-lea.  Băutura obținută era foarte amară și se folosea exclusiv în scopuri medicale.

După descoperirea Americii, ca urmare a scăderii prețului condimentelor, călugării au început să adauge în băutură zahăr, miere, cacao, cafea, vanilie, scorțișoară sau alte ingrediente care au îmbunătățit gustul și au dat arome noi băuturii. Chartreuse, Benedictine și Chambord sunt printre cele mai vechi și renumite lichioruri.

Chartreuse a fost produs în anul 1605 de către călugării mănăstirii franceze la Grande Chartreuse pe baza rețetei unui elixir cu o formulă ce conținea aproape 130 de plante și alte câteva ingrediente secrete.

Benedictine este un lichior care își are originea în Franța anului 1510, obținut de călugărul venețian Bernardo Vincelli de la abația benedictină Fecamp din Normandia, și prelucrat mai târziu, în 1863 de către Alexandre le Grand, care a descoperit printre documente vechi rețeta lui Vincelli, căreia i-a adus câteva modificări.

Chambord  este un lichior tot de origine franțuzească, ce datează din vremea regelui Ludovic al XIV-lea, care se pare că ar fi servit la Castelul Chambord, în anul 1685, un lichior minunat, din fructe de pădure, care astăzi poartă numele castelului.

Martini

Martini este un brand italienesc de vermut, numit după compania producătoare, Martini & Rossi Distilleria Nazionale di Spirito di Vino din Torino.

Notorietatea lui ca și brand este pe măsura celor 200 de ani de existență. În 1847 Clemente Michel, Carlo Re, Carlo Agnelli și Eligio Baudino au înființat o fabrică de îmbuteliere de vermut în localitatea Pessione din Italia, cărora li s-a alăturat, câțiva ani mai târziu, Alessandro Martini, devenind director în 1863, împreună cu Teofilo Sola si Luigi Rossi, (acesta din urmă fiind inventatorul vermutului).

În 1863 au schimbat numele companiei în Martini, Sola & Cia și au început să exporte sticle de vermut în toată lumea. Compania primește multe premii internaționale, care sunt menționate pe sticle și în prezent: Dublin (1865), Paris (1867 și 1878), Viena (1873) și Philadelphia (1876). În anul 1879 compania își schimbă din nou numele, în Martini & Rossi, după ce familia Sola și-a vândut partea, iar această denumire se păstrează și astăzi.

Sursa: a1.ro

loading...

Comments are closed.