„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.” Martin Niemöller
Dacă încă n-ați înțeles până acum ce înseamnă „om bun”, în accepția PAS, și în ce constă „lupta” lor cu „hoții și corupții”, înseamnă că nu ați învățat să intepretați corect acești termeni. Definițiile din dicționar, în această situație, creează mai degrabă confuzie, de aceea, e mai bine să evitați această sursă de informare/documentare.
Când spun „om bun”, cei de la PAS nu au în vedere un om cu adevărat bun, ci o persoană obedientă, lingușitoare, care îi susține și le cântă osanale, de dorit cât mai vocal posibil. Acesta mai trebuie să fie analfabet funcțional, instabil emoțional, fără coloană vertebrală, cu gândire superficială și lipsit de orice fel de identitate. Totuși, în prima linie a „oamenilor buni” se califică preponderent cei care corespund unui anumit tipaj comportamental, specific martorilor lui Soros.
În cazul celor „onești” și „necorupți” e cam aceeași situație. Nu-i nevoie și chiar nici nu se recomandă ca ei să fie cu adevărat onești și necorupți, așa cum îi definește, iarăși, dicționarul explicativ. Pot să fie mincinoși, perfizi, hoți, lingăi, să fure și să înșele, să mituiască și vândă, să fie ticăloși și trădători. Singurul lucru care se cere de la ei este ca interesul lor să nu vină în contradicție cu interesul celor de la guvernare, adică să fie mână în mână cu ei. În caz contrar, sunt trecuți automat în tabăra adversă.
Până acum nimic nou, veți spune. Valabil pentru toate guvernările care s-au perindat la putere. Așa este, dar ăștia mai au o particularitate. Ei se vor partid-stat, asemenea celui din perioada comunismului timpuriu, când orice opoziție, orice voce critică și orice gest, care atenta la supremația lor, erau anihilate cu brutalitate.
Chiar dacă, uitându-te la ei, te cam umflă râsul și nu prea îți vine să-i iei în serios, să știți că nu-i de glumă. Da, sunt bicisnici și caraghioși, dar asta nu-i face deloc mai puțin periculoși. Ei se trag din Lenin și, dacă îl veți analiza atent pe Lenin (așa cum era el în realitate, nu cum ni l-a creionat propaganda), veți observa că acesta era la fel de caraghios și caricatural. Cu toate acestea, a reușit să construiască, într-un timp record, cel mai odios și sângeros regim din istorie.
Suprimarea libertății, PAS cu PAS
Dacă veți face abstracție de caracterizările băloase și artificiile de imagine lansate de măscăricii de curte, veți observa că, de când a obținut puterea absolută, partidul condus de femeia de ceară Maia Sandu a avut o singură preocupare – să-și subordoneze total toate instituțiile statului. Toate, inclusiv cele independente prin definiție, de care nu a îndrăznit nimeni până acum să-și bată joc în asemenea hal. Capturare adevărată, nu ceea ce credeați voi că înseamnă. Plahotniuc ar trebui să stea acum și să ia notițe.
Au terfelit justiția (că până și lui Buquicchio i-au aburit ochelarii), au făcut harcea-parcea din tot ce înseamnă presă și societate civilă, iar opoziția politică a fost băgată in corpore în „ilegalitate” sau trecută pe linie moartă. Până și liderii de opinie, „fără personalitate juridică”, au ajuns să fie hăituiți și intimidați, pentru opiniile critice pe care le exprimă.
Nu e de râs, prieteni. Republica Moldova se prăbușește în totalitarism, iar în scurt timp, dacă tendința se menține, dictatura proletariatului va trimfa din nou. Ca pe vremea lui tătuca Stalin. Ș-atunci o să vedeți cum arată în realitate colții pokemonilor în ghetuțe și rupți în fund.
Cazul Harghel dezgolește frumos hidoșenia guvernării PAS
Cazul vloggerului Ion Harghel, care s-a trezit, la șase dimineața, cu procurorii robului PAS de la Procuratură la el în casă, explică, în definitiv, situația critică în care am ajuns. Ion Harghel, vă atrag atenția, este astăzi unul dintre puținii lideri de opinie, care înfruntă curajos actuala guvernare și care reușește să penetreze zidul informațional, creat de cerberii de presă ai Maiei Sandu. E bun și foarte eficient, prin urmare, este evident că deranjează.
Dar ăsta nu-i motiv să-i dai buzna în casă, să-i sperii familia și să întorci totul cu fundul în sus. Chiar dacă ai procuratura în buzunar. Au mai existat și alții care le puteau dicta procurorilor, dar nu au ajuns până aici. Dar ăștia n-au stavilă. Ăștia calcă pe cadavre.
Culmea e că nu a mai rămas aproape nimeni care să semnaleze și să ia atitudine față de aceste derapaje fără precedent. Nimeni, și asta durează deja de ceva vreme. Mai mult, de fiecare dată, când oamenii ar trebui să-și ciulească, cel puțin, urechile, corul de broaște din balta de presă a guvernării se apucă să cânte zgomotos, exact după bagheta dirijorilor din PAS, încât e complicat să înțelegi ce se întâmplă. Și ceața devine și mai densă. Frumos lucrat, curat-murdar.
În loc de concluzii…
Republica Moldova se transformă într-un stat despotic, dictatorial, în care orice om cu discernământ și personalitate riscă să fie persecutat și chiar anihilat la propriu. Deși actuala guvernare își zice democratică și proeuropeană este cea mai antidemocratică și antieuropeană dintre toate guvernările care au existat.
Da, acum un an, mica noastră provincie „independentă” a fost transformată într-o anexă a Fundației Soros, adică a devenit un departament mic al unui ONG mare. Ce reprezintă această fundație și ce urmărește, pentru mine, cel puțin, e clar. Dar sunt curios dacă cei care au fertilizat în eprubetă această guvernare s-au așteptat la o asemenea performanță. Eu cred că nu. Nimeni nu s-a așteptat.
Această guvernare trebuie oprită. Cât încă nu-i prea târziu. E cel mai important punct de pe ordinea de zi!
