Studenţii de la Chişinău au fost învăţaţi să-şi scoată sufletul la tarabă pentru cine plăteşte mai mult de însuşi ministrul de Externe Nicu Popescu din guvernul Maia Sandu. Nu-mi este clar dacă asta este strategia generală în guvernul Maia Sandu – ne poate avea cine plăteşte mai mult – sau dacă este vorba doar de o concepţie personală a ministrului de Externe, însă avem de-a face cu o teorie interesantă a identităţii naţionale.
Întrebat de o studentă dacă apropierea de Uniunea Europeană nu duce la pierderea identităţii naţionale Nicu Popescu a expus o teorie nouă pentru spaţiul dintre Prut şi Nistru. „Alt element al identităţii noastre naţionale este salariul. Cine ne ajută să plătim salariile? (…) Cea mai mare parte din salarii vin din aceste 68% de exporturi care care se îndreaptă spre piaţa Uniunii Europene. În sensul acesta, Uniunea Europeană este un partener care ajută la funcţionarea bună a societăţii noastre şi a identităţii noastre, la sfârşit de lună şi la început de lună. Iată aşa.“ (Părerea integrală a lui Nicu Popescu despre identitatea naţională între Prut şi Nistru o puteţi asculta aici de la minutul 01:12:00).
Teoria lui Nicu Popescu vine în trei paşi. În primul rând se teme să vorbească limpede despre identitatea naţională din Republica Moldova, identitate care ar fi o chestie nebuloasă, plină de semne de întrebare şi exclamare. Dar ministrul de Externe a identificat doi piloni zdraveni pe care se ridică ţapănă şi în echilibru stabil (împotriva legilor fizicii!) făloasa identitate naţională pe care nici nu o îndrăznim să o numim. Primul pilon ar fi exerciţiul democratic model din Republica Moldova care duce la o fascinantă alternanţă la guvernare în urma alegerilor. Al doilea pilon al identităţii naţionale: banii veniţi din Uniunea Europeană.
Lăsăm deoparte exerciţiul democratic şi electoral din Republica Moldova, mai bine nu ne amintim de alegerile din ultimul deceniu, asta ca să nu mergem mai departe. Dar definirea identităţii naţionale în funcţie de direcţia de unde vin banii este o chestie pe care nimeni nu a îndrăznit să o zică deschis la Chişinău. Avem identitatea naţională românească, avem identitatea naţională moldovenească, avem identitatea civică – dar identitate naţională pe bani nu am avut până acum.
Cum Nicu Popescu a funcţionat multă vreme în calitate de expert pe lângă şi prin tot felul de instituţii ale Uniunii Europene se ridică unele întrebări. Precum în cazul ziaristei care scria că lăptuca are proprietăţi afrodisiace datorită asemănării cu penisul – cu comentariul că ziarista ori nu a văzut lăptucă, ori nu a văzut penis – nu este clar dacă Nicu Popescu ori nu ştie ce înseamnă identitate naţională, ori ştie, dar face pe prostul fără să fie conştient de riscul că dacă faci multă vreme pe prostul rămâi aşa. Cu aşa experţi nu este de mirare că expertiza Uniunii Europene pare inexistentă. Până la urmă forţa şi influenţa României pe lângă şi prin instituţiile europene pare să tindă către zero de vreme ce ne-am căptuşit cu astfel de experţi.
Acum, dacă ministrul de Externe de la Chişinău a anunţat că basarabenii sunt de vânzare, mai rămâne un singur lucru de stabilit, anume preţul. Experienţa balansării între analiza calitativă şi cea cantitativă la nivelul Uniunii Europene ar trebui să îi permită lui Nicu Popescu să spună direct: cât costă kila de basarabean în viu?
Geroge Damian, Adevărul.ro
