Victoria Cușnir, jurnalistă, realizator și prezentator la Radio Chișinău:
Mămica a primit pensia. Am așteptat tare sa văd cu cât va fi mărită pensia unui om care a muncit o viață plină și încă un pic după pensie. Un funcționar public, la o primărie din sat. Care niște ani a fost și primar și secretar. Pentru că atât de mult lăudatul proiect de creștere a pensiei minime a lăsat speranța nu doar pentru cei care și-au târâit interesele și plăcerile vieții de la un loc de muncă la altul de-a lungul vieții cu mari pauze, încât m-am gândit că uite, un om care a lucrat ca nebunul an de an, zi de zi, de multe ori fără concedii depline, cu weekend-uri rupte, cu strigăt la poartă la ore târzii că arde satul, se va bucura, în sfârșit, de o apreciere demnă din partea statului.
A netushki, rebeata. Unii au avut majorare de 800 lei, au compensații an de an, da tu, cel care cu bun simț de prost ai lucrat ca nebunul, nu meriți decât niște amarați de 200 de lei în plus. Și uite așa, de la o revizuire a pensiilor la alta, cei care au târâit brâiele ajung să aibă în curând pensii aproape echivalente cu ale celor care a lucrat exact ca niște “cai ai școlii”, renumita expresie populară.
Mă întreb dacă are rost sa muncesc în acest stat cu dăruire până la pensie, sau de “băgat adânc piciorul” și de căutat de treabă. De revenit la muncă angajat în anii dinaintea pensiei, pentru aia minimă, sau în general, de cărat dracului din țara asta în care la bătrânețe nu știi dacă mai ajungi sa prinzi ceea ce se numește pensie judecând și după vârsta de pensionare care nu-ți prea dă șanse sa o prinzi.
