În perioada pandemiei, propria casă a devenit cel mai periculos loc pentru multe femei și copii din țară noastră. Victimele violenței domestice au fost nevoite să fie mai mult în preajma celor care le abuzează. Potrivit datelor oficiale, în primele cinci luni ale anului, oamenii legii au fost sesizați în 5157 de cazuri de violență domestică. Aproximativ 600 de femei și copii s-au ales cu sechele fizice și psihice. Specialiștii spun că de dragul copiilor, în izolare, femeile au suportat forme grave de violență psihologică, transmite msmps într-un comunicat de presă.
Maria este obișnuită cu violența încă din copilărie. Palmele pe care le primea de la părinți erau atât de dese și de multe încât, într-o bună zi, a început să le trateze cu normalitate. Tot din copilărie s-a obișnuit cu durerea fizică și scandalurile la ore târzii. „Eram cel mai mare copil din familie și mereu eram pedepsită dacă se întâmpla ceva cu frații mei, sau dacă nu reușeam să îndeplinesc sarcinile la timp”, își amintește Maria.
A trecut cu vederea prima palmă a primului soț. Au urmat și altele, dar întotdeauna spera că de mâine coșmarul se va încheia. „Căsătoria a durat aproximativ trei ani. Era dependent de alcool. Avem împreună două fete, de 14 și 11 ani. Am plecat de lângă el atunci când eram însărcinată cu a doua fată”, își amintește femeia.
După câțiva ani, Maria a decis să-și refacă viața și s-a recăsătorit. De 11 ani împarte aceeași casă cu actualul soț. Primii cinci ani au zburat pe neobservate, dar ultimii șase și-au lăsat amprenta grea pe chipul ei. „Soțul meu este dependent de droguri. Atunci când consumă substanțe stupefiante, este foarte violent. Mai ales în momentele în care i se termină „proviziile”. Întotdeauna ascundeam câteva grame pentru zile negre, în caz contrar nu cred că am fi scăpat cu viață. Când este cu mintea trează, se comportă frumos cu noi”, afirmă Maria.
În ultimele șase luni, rănile de pe corpul ei nu au reușit să se cicatrizeze, iar vânătăile să dispară din cauza loviturilor pe care le primea zilnic. Bărbatul pierdea noțiunea timpului şi a numărului de pumni aruncați cu furie atunci când era dozat. Maria nu a reușit niciodată să scape din mâinile lui. Din cauza loviturilor puternice, și-a pierdut memoria de două ori, iar în ultimii ani, durerile de cap au devenit insuportabile. „În ultimele șase luni am umblat doar cu ochii vineți. De câteva ori mi-am pierdut cunoștința. S-a întâmplat să-mi pierd și memoria. Timp de câteva ore nu știam cine sunt, nu știam cum mă cheamă. Tot ce-mi amintesc este că eram jos, la pământ. Am mai trecut printr-o astfel de experiență și în 2017”, îşi aminteşte victima.
Nu doar femeia, dar şi copilele au fost agresate fizic şi verbal de bărbatul agresiv. Maria povestește cu groază de nopțile în care își lua fetele și fugeau acolo unde le duceau ochii. „Copii suferă cel mai mult. Este violent și cu primele două fete, care nu sunt ale lui. Le agresează mai mult verbal. Le insultă. Întotdeauna interveneam. Erau cazuri când eu am fost lovită în locul lor. Nu puteam să stau într-o parte. Loviturile pe care le primeau copii erau de zece ori mai dureroase pentru mine decât cele pe care le primeam eu. Violenţa le-a afectat foarte mult. Din cauza scandalurilor care durau şi până dimineața, de multe ori nu mergeau la școală”, spune Maria.
A vrut să-l denunțe de mai multe ori. S-a întâmplat să cheme şi polițistul din localitate acasă, dar de fiecare dată amenințările soțului o făceau să se răzgândească. „El îmi spunea că după ce o să fie eliberat din închisoare, o să mă găsească și o să mă omoare și pe mine și pe fete. Am plecat de la el de câteva ori. Din luna martie până în mai am stat la mama mea, dar mă întorceam înapoi, mă gândeam să-i mai dau o șansă”, povesteşte Maria.
TRĂIND ÎN VIOLENȚĂ, UNELE FEMEI DEVIN AGRESIVE CU PROPRII COPII
De o lună, femeia și cei trei copii stau cazați la un Centru de plasament din capitală. „Atunci când am venit la centru, eu și copiii eram speriați, dar m-am convins, în scurt timp, că viața poate fi diferită. Discuțiile cu psihologul m-au ajutat foarte mult. Gândesc acum altfel. Vreau să caut o gazdă pentru noi. Ne mulțumim cu o cameră mică, dar a noastră”, precizează victima. Pe lângă consilierea psihologică, femeia şi copii au beneficiat și de ajutorul unui asistent social, al unui pedagog, dar şi de consiliere juridică.
„Juristul centrului a ajutat la perfectarea cererii pentru instanța de judecată. A reușit să obțină ordonanța de protecție, pentru că soțul este foarte violent. A venit de câteva ori la centru și a făcut scandal, a amenințat toți angajații. Familia a beneficiat și de asistență medicală. Aici, la centru, avem un medic de familie care consultă beneficiarele și care prescrie tratament, dar dacă avem nevoie de consultația unui medic specialist, atunci încercăm să o organizăm. În mod individual, procurăm medicamente, măcar pentru perioada în care se află aici. Avem și un pedagog, educator care face diferite activități cu copii, implică și mamele. De multe ori le învățăm pe mame să fie mame. Trăind în violență, ele devin agresive cu proprii copii. Avem mămici care comunică cu copii doar prin țipete”, a menționat directorul Centrului de plasament, Rodica Moraru-Chilimar.
În prezent, Centrul de plasament găzduiește 11 mame și copii. Anual, 300 femei și copii abuzați ajung aici și sunt învățați să o ia de la capăt. În mai puțin de trei luni, specialiștii le demonstrează că viața poate fi frumoasă, fără violență și durere. Dar cel mai important, le arată că începuturile pot fi mai ușoare atunci când nu ești singur. „Victimele sunt ajutate să-și caute și un loc de muncă și o nouă casă. Încercăm să elaborăm cu mamele strategii comportamentale. Le învățăm să se descurce fără violență. Nu le abandonăm nici după ce ies de aici”, ne spune dna Moraru-Chilimar.
Pereții Centrului ascund povești triste de viață. „Am găzduit o mămică care a fugit noaptea de la soț cu doi copii în brațe. Luase în mâini ferestrăul electric și le-a amenințat că o să le taie în bucăți. Femeia a reușit să iasă din curte și s-a pus în genunchi în fața mașinilor care treceau pe drum. Un șofer a oprit şi a le-a dus la poliție. După această sperietură, mama nu a vrut să se întoarcă nici în sat și nici în raion. Am găsit o alternativă împreună. I-am găsit un cămin, unde locuiește și în prezent. Mama lucrează, fetele merg la școală. Și-a refăcut viața”, povestește administratoarea Centrului de plasament.
Nu toate femeile însă reușesc să lase în urmă trecutul. „În primul rând, trebuie să fie dorința lor. Noi le arătăm alternativele, dar nu le putem impune. Sunt foarte multe femei care, din păcate, sunt atât de dependente de agresor, încât nu-și închipuie viața fără el. Nu-și pot imagina că s-ar putea descurca de unele singure”, spune Rodica Moraru-Chilimar.
PENTRU VICTIMELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE, IZOLAREA E PERICULOASĂ
Centrul Internațional „La Strada” trage un semnal de alarmă şi spune că pandemia a amplificat formele de violență psihologică manifestate de agresori. În ultimele luni de izolare, consilierele de la Telefonul de încredere pentru femei și fete au preluat 390 de apeluri, dintre care 247 se referă la violența în familie. Apelurile din mediul urban, inclusiv municipiul Chişinău, au depășit cu 35% ponderea celor din mediul rural. Anterior, această diferență se menținea în jurul coeficientului de 6%. Ponderea apelurilor a crescut cu peste 30%.
„Vulnerabilitatea victimelor s-a simțit mult mai acut din cauza confluenței mai multor factori. Neimplicarea sau descurajările venite din partea reprezentanților poliției, dar și pierderea mijloacelor de întreținere, salariilor au făcut ca actele violenței în familie să treacă pe planul doi, să devină „suportabile” pentru aceste femei”, spune managera Telefonului de încredere pentru femei și fete, Liliana Istrate-Burciu.
Militanții pentru drepturile omului îndeamnă victimele să-și învingă frica şi să-i denunțe pe agresori. Jurista Asociaţiei Promo-LEX, Lilia Potîng, încurajează femeile să uite de rușine şi de gura lumii şi să meargă după ajutor, în primul rând, la autorități.
„Dacă a avut loc măcar un abuz, femeile trebuie să cheme oamenii legii. În urma chestionării victimei, polițistul poate emite ordin de restricție de urgență. Victima are posibilitatea să se adreseze şi în instanța de judecată cu o cerere privind eliberarea ordonanței de protecție, care o protejează de agresor pentru o perioadă de 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii, dacă a fost provocat un nou caz de violență sau dacă a fost încălcată una dintre metodele de protecție instituite. Victimele pot apela şi la ajutorul echipelor multidisciplinare din localități. Dacă femeile nu se simt în siguranță acasă, pot să beneficieze de plasament temporar, împreună cu copii, la centrele care prestează astfel de servicii, unde primesc gratuit asistență psihologică, juridică și socială”, spune Lilia Potîng.
Potrivit datelor oficiale, în primele cinci luni ale anului au fost înregistrare 320 de cazuri de violență domestică. În această perioadă, au fost instituite 1898 de ordine de restricție de urgență, față de 1738 în 2019. Oamenii legii au aplicat și 248 de ordonanțe de protecție.
Săptămâna trecută a fost lansată o declarație comună a ONU cu privire la violența împotriva femeilor și fetelor în contextul COVID-19, pentru ca prevenirea și remedierea agresiunii domestice să devină o prioritate a planurilor naționale. Demersul a fost susținut de 146 de state-membre și observatori.
