Ieri Maia Sandu a utilizat într-o postare fotografia cu anii falsificați despre care am scris în luna iulie (link1, link2, link3). Mi se pare josnică utilizarea exodului în lupte politice.
Fenomenul emigrației din R. Moldova e foarte dureros. Nu există cifre fiabile în domeniu dar a fost atinsă fiecare localitate, fiecare familie. Nu datează de azi nici de ieri, oamenii pleacă de zeci de ani. Emigrația nu e doar economică, cauze sînt multiple. E vorba de viețile oamenilor. Nu e de vină PDM, nici măcar AIE, nici măcar Voronin, nici măcar Lucinschi… Și din România pleacă lumea cu toate că nivelul de viată e de 2-5 ori mai mare ca în R. Moldova.
Satele s-au pustiit în anii 2000, în indiferența generală, atît a guvernărilor cît și a formatorilor de opinie din Chișinău. Rareori era menționat exodul, mai mult prin prisma cazurilor de sclavie sexuală (erau granturi în acest domeniu). Mulți formatori de opinie vorbesc de exod pentru că începe să-i atingă personal – acum pleacă și chișinăueni mai înstăriți, nu doar “sărăntocii din sate”. Și, din păcate, acești formatori de opinie vorbesc doar în termeni simpliști, acuzînd guvernarea actuală, avînd un interes politic din asta. Unii fac exces de zel și compară migrația actuală cu deportările staliniste (prin asta minimizînd crimele comuniste).
Alți formatorii de opinie idealizează diaspora, inculcînd ideea că ar fi mai activi și mai instruiți ca cei rămași. Nu-i chiar așa – cei plecați sînt foarte diverși, diaspora e doar o copie mai mult sau mai puțin fidelă a celor din RMoldova. Jurnaliștii lasă impresia că toți cei plecați ar gîndi la fel căci titrează “diaspora cere/dorește..”. Nu e corect de spus “diaspora cere”, “diaspora instalează panouri”, “diaspora revine acasă”…, corect e “organizația X cere”, “grupul Y instalează panouri” sau “liderul Z revine acasă”.
Deseori și activiștii din diasporă gafează, pînă și reprezentanții lui Șor vorbesc în numele celor emigrați. Dragi colegi din diasporă, hai fim mai modești, nu vorbiți în numele tuturor (cel puțin, nu vorbiți în numele meu!). Nu uzurpați numele de diasporă (fie ea și din orașul/zona voastră), vorbiți în numele asociației pe care o reprezentați sau în nume propriu, mulțumesc!
Căci prin banalizarea utilizării termenului “diasporă” se va ajunge la dezamăgire, terfelirea numelui și minimizarea importanței diasporei. De fapt, cei plecați văd și simt totul și se lasă tot mai greu utilizați ca masă de manevră. Acest lucru se vede și prin prezența redusă la evenimentele recente “ale diasporei” – Congresul Diasporei și Offline-ul “Adoptă un vot”.
Și în încheiere – în campania electorală ce vine mulți vor utiliza durerea exodului în scopuri politice. Eu nu îi voi crede pe cei ce vor “găsi vinovați” sau vor veni cu “soluții sigure și rapide”. De fapt, pentru mine va fi un indiciu că îi interesează doar să ajungă la putere, nu și problemele celor plecați.
PS: în cazul României lucrurile stau puțin diferit – acolo la putere au fost cam tot timpul partide descendente din FSN-ul lui Iliescu. Însă de vină sînt și elitele (inclusiv și formatorii de opinie) care nu au tras alarma, ba chiar au inventat termeni peiorativi ca “căpșunari”.
Autor: Vasile Calmațui.
