Salarii ministeriale de vis (60.000 la purtător de insignă ministerială, 40.000 secretari de stat, peste 140.000 (lunar) la directori ai unor impozante agenții de reglementare. Birouri de lux. Mașină la scară, SPP la apel în fața ușii. Clădiri ministeriale car ar putea fi proiectate de mâină unor prețioși ”arhitecți italieni”, țară de poveste, s-ar zice. Mai sunt și delegații guvernamentale fără transpirație, summituri fără număr cu meniuri extotice. RĂSFĂȚ.
Chiar fi fi nemaipomenit dacă traiul de huzur al ministeriabililor nu ar fi deranjat de hoarde de fermieri, care îndrăznesc să aducă protestele lor chiar peste oficiile guvernului. Blochează străzi și treceri vamale, își plimbă tractoarele prin țară de parcă nu ar mai avea frică de nimeni. Cer mulți bani, pe care bugetul nu-i are pentru că RM este în recesiune. Asta e mesajul standard pentru fermieri, oficial însă guvernului îi merge chiar foarte bine. Ar mai fi și transportatorii care protestează, dar cu ei vorba-i scurtă, dacă ar fi după unii miniștri. Punem poliția rutieră pe ei și le luăm permisele, automobilele, le închidem traseele, etc. Ar mai fi însă și angajații din industrii, care iată, al 2 an consecutiv, își reduc afacerile. De la 87% producție industrială raportată la PIB în 1990, am ajuns la 31,5% în 2015, 29,9% în 2020 și 26,8% în 2023. Dacă agricultura nu ar asigura 45% din materia procesată, industria RM ar fi încetat să mai existe. Anul 2021 a fost de recuperare după pandemie (+16,9%), urmată de 2 ani de șocuri și pierderi economice. Abia de mai avame 23.000 angajați în industriile care mai desfășoară activități industriale (comparativ cu 410.000 în anul 1990). Din cauza unor guverne inepte și decizii proaste, RM a pierdut 64,2% din industriile sale la începutul tranziției (1992-1994).
Productivitatea muncii a crescut lent și neconvingător – dacă un angajat la fabrică producea în 1970 marfă de cca 268.000 lei (la valoarea leului de astăzi), în 1990, acesta producea 519.000, 396.000 lei în 2000, relansându-se un pic în 2023 la 797.000 lei, dar mult sub indicatorul mediu al economiilor din vecinătatea RM. Angajații din sectorul industriei chimice sunt, aparent, cei mai eficienți, livrând producție de cca 1,5 mln lei anual pe angajat, producția mineralelor nemetalice – 1,7 mln lei/angajat, industria alimentară – 1,4 mln lei/angajat, băuturi – 1 mln lei/angajat, produse din cauciuc și plastic – 993 mii lei/angajat, energie – 852 mii lei/angajat, textile – 773 mii lei/angajat, mobilă – 598 mii lei/angajat, etc. Cu cât mai exotic par aceste industrii pentru structura tradițională a economiei din RM cu atât mai profitabile par a fi afacerile în sectorul privat. Lipsec investițiile, lipsesc tehnologiile și inițiativele de diversificare și creștere a competitivității produselor oferite la export pe piețele de proximitate. Mai mult, lipsesc instrumentele cerute din partea statului pentru a asista acest proces.
Din păcate, marea majoritate a guvernelor de la Chișinău au învățat ”meseria„ din mers ce să facă la guvern, au bătut pasul pe loc, în cel mai bun caz, atunci când nu și-au plantat rude să gestioneze marile privatizări ori ajutoare de stat, aruncate cu nemiluita din fondurile bugetului stat, iar investițiile le-au atras în special acolo unde le-au fost ”dinții”, și nu acolo unde-ar fi trebuie să se găsească politicile de susținere a economie naționale. Industriile supraviețuiesc, de regulă, mai ales atunci când își găsesc antreprenori cu caracter, viziune și resurse, care să se dedice total pentru a reuși. Din 10 ramuri industriale, analizate recent de V.I., industriile care-au crescut cel mai mult în ultimii 5 ani sunt – 1) industria uleiului vegetal (8,1 mlrd lei, creștere 133.2%), mașini, utilaje și echipamente (500 mln lei, creștere 107,4%), produse morărit (800 mln lei, creștere cu 66,7%), metalurgie – (300 mln lei, creștere cu 37,7%), NB: fără malul drept al Nistrului), mobila (2,7 mlrd lei, creștere cu 35,7%), produse electronice și utilități (400 mln lei, creștere cu 28,6%), prelucareara cărnii (6,6 mlrd lei, creștere cu 25,7%), produse cauciuc și mase plastice (3,5 mlrd lei, creștere cu 23,1%). ȘI din nou, fără agricultură industria RM pur și simplu nu ar fi supraviețuit, asta înseamnă că cei care blamează fermierii azi că ar căuta să-și însușească veniturile statului prin subsidii sporite nu-și dau seama câtă interdependență există între fermieri și industrie, sectorul din care a plecat în temei cea mai mare parte a persoanelor din actuala emigrație externă (și copiii lor).
În rest, oficial cuiva îi merge foarte bine. Nu și oamenilor simpli. Pentru că fără muncă nu vine bunăstarea. Fără politici industriale serioase nu există creștere economică durabilă și nici viitor. Cu asta trebuie de început înaintea oricăror chemări patetice la solidaritate.
Igor Munteanu, președintele CUB
