Săptămâna asta am dat la zăpadă cât nu am dat de când sunt în Chișinău. Deja nu mai am unde să o depozitez. Și nu m-am supărat, nu am cerut nimănui să vină sa îmi curețe curtea. Am făcut ce am simțit că este normal.
Am muncit pentru mine.
Și nu m-am plâns de asta. E normal să muncești pentru tine, e normal să faci ceva ca să îți fie ție bine.
Și m-aș uita la magazinul de unde îmi fac cumpărăturile. Ei au curățat (sper, că nu i-am văzut) doar scările de acces. Parcarea magazinului a rămas plină de zăpadă, partea din față a magazinului a rămas plină de zăpadă. Oamenii vin de afară și intră cu nămol, cu mizerie, cu zăpadă în magazin. Probabil unora li se pare normal, nu și mie. Mie nu mi se pare normal.
Așa cum nu mi se pare normal ca străzile să rămână nedeszăpezite. Și spre marea mea surprindere, anul ăsta nu au rămas nedeszăpezite.
Ok, e puțin acum, dar așa cum s-a întâmplat și zilele trecute, a doua zi dimineață este curat. Pentru că se lucrează noaptea.
În schimb am rămas șocat când am auzit că este noapte, noi nu lucrăm noaptea, mâine la ora 9. Așa argumenta cineva zilele acestea operațiunea de deszăpezire a orașului. În schimb nu știu cum a reușit Silvia Radu să îi convingă, ca să avem a doua zi străzile circulabile. Și le-am avut circulabile.
Și revin la ce am scris mai sus. A nins mult, dar ca niciodată nu am avut probleme în trafic.
Și pentru asta s-a muncit. Eu pentru mine. Cel cu magazinul pentru clienții săi. Autoritățile orașului au muncit pentru oraș. Ah, cel cu magazinul încă nu a reușit. Din păcate Primăria nu poate da amenzi. Dar poate vom învăța să avem grijă de noi, să ne dăm seama că micile detalii contează și să nu lăsăm mocirla, mizeria și noroiul înăuntru. De noi contează.
(c) Cristi Dorombach – sursa
