Așadar, lista cu eventualii candidați la funcția de Președinte al Republicii Moldova s-a închis și îi cunoaștem pe toți cei care și-au formalizat intenția de a participa la competiție. Nimic notabil nu apare în comparație cu perioada anterioară și putem constata fără ezitare că ecuația electorală în acest moment este determinată de tendințele conturate cu mult timp în urmă.
S-a statornicit în mod cât se poate de clar o configurație în care favoriți în primul tur sunt Igor Dodon și Maia Sandu, în turul doi liderul PAS fiind outsider cert în fața actualului Președinte. Nu este dificil de explicat de ce se întâmplă astfel. Maia Sandu are un handicap în fața lui Igor Dodon încă după alegerile precedente. Apoi, în timp ce Igor Dodon a avut grijă să fie loial cu alegătorii săi și a pierdut relativ puțin din susținerea lor, Maia Sandu a reușit să dezamăgească pe mulți din cei care i-au dat votul. Și, nu mai puțin important, a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să-i antagonizeze și să-i îndepărtaze iremediabil pe alegătorii de pe alte segmente electorale, indispensabili pentru recuperarea diferenței existente în raport cu Igor Dodon. Andrei Năstase știe cum stă chestiunea încă de la alegerile pentru Primăria Chișinău.
Situația este binecunoscută de politicieni și comentatorii politici și anume din acest motiv a fost propusă ideea candidatului unic al forțelor proeuropene, altul decât din rândul actualilor lideri politici. Este singura condiție posibilă pentru a destructura paradigma actuală și pentru a crea șanse de victorie împotriva Președintelui în exercițiu. Maia Sandu a refuzat orice discuție și prin decizia sa a anulat posibilitatea de a-l învinge pe Igor Dodon. În această ordine de idei, dânsa va fi cea care va trebui să-și asume răspunderea în cazul foarte probabil al înfrângerii și să procedeze în consecință, adică să se retragă. Altfel, va mai face valuri din inerție, dar partidele proeuropene vor fi obligate să-și caute un alt lider, dacă vor să mai supraviețuiască.
”Generozitatea” afișată de Maia Sandu imediat după înregistrarea la CEC prin invitația adresată celorlați concurenți de a negocia susținerea în turul doi constituie de fapt o sugestie de capitulare. În condițiile în care e limpede cine se va califica în tutul final, cel care se va lăsa ademenit de melodia de sirenă a liderului PAS nu va face altceva decât să se lase umilit.
În special, pentru că nu e demn de respect și util să pierzi alături de o persoană care refuză cu obstinație să-și asume faptele, la fel cum nu a fost onorabil și necesar să se piardă nici alături de Andrei Năstase în alegerile locale. Este bine să se rețină că cetățenii de pe partea emancipată a electoratului nu vor urma nici un apel în acest sens, deoarece e vorba de oameni care votează în mod conștient, care au memorie acută și preferă să accepte o înfrângere politică decât să fie batjocoriți de cadriste deghizate în lideri proeuropeni. Același Andrei Năstase știe de ce.
Viața nu se termină odată cu scrutinul din noiembrie și imediat după alegeri va începe un nou ciclu politic. Liderii de pe segmentul proeuropean care se vor combina cu Maia Sandu în vederea turului doi vor trebui să procedeze moralicește și să o urmeze și după alegeri, până la capăt, oricare ar fi parcursul.
Însă cei care nu se regăsesc în jocul politic de moment și jinduiesc după un model politic primenit, fără personaje gen Maia Sandu, care nu este altceva decât o creatură și o extensie a nomenclaturii comuniste de factură kgb-istă având misiunea de a eroda vectorul proeuropean, ar face bine să se preocupe de pe acum de construcțiile politice postelectorale.
