Ne aflăm astăzi într-o situație inedită caracterizată printr-o acută inapetență a actorilor politici (în special, opoziția) de a face mutări pe tabla de șah a politicii moldovenești.
După un tur de forță impresionant datorită căruia a fost practic hăcuită majoritatea parlamentară PSRM-PDM și flexări amenințătoare a mușchilor care au culminat cu pregătirea unei moțiuni de cenzură de către opoziția parlamentară, lucrurile s-au liniștit. Opoziția a strigăt ”Foc!” și … a vîrît săbiile în teacă.
Este adevărat că în pofida anumitor succese în destabilizarea guvernării, situația opoziției nu este nici ea strălucită. Blocajul în care se află a fost descris cu lux de amănunte – instalarea unei noi guvernări necesită în chip imperios un mariaj contra naturii dintre ”neprihăniții” Maiei Sandu și ai lui Andrei Năstase, pe de o parte, și ”corupții” lui Candu și Șor, pe de altă parte, în spatele cărora se întrevede zîmbetul diabolic al lui Plahotniuc. ”Opțiune imposibilă!” – spun unii. ”Soluție salvatoare!” – declară alții.
Cine sînt cei care vor ca alianța dintre oligarhi și partida pro-europeană să fie pecetluită? Deocamdată remarcăm o intransigență în acest sens în curtea comentatorilor români ceea ce ne face să credem că Bucureștiul nu-l poate înghiți pe Dodon (considerat iremediabil pro-rus) și vrea cu orice preț revizuirea ”consensului geopolitic” din vara anului trecut. În opinia acestor vectori ai părții române, Plahotniuc devine prizabil, cu ”valoare de întrebuințare”, ”pactul cu diavolul” este absolut necesar, iar pentru ca blocul ACUM să iasă din ”starea de pubertate” și din paradigma de ”mirese virgine” și să poată discuta de pe poziții de forță cu partida oligarhică e nevoie să fie păstrat cuplul politic Sandu-Năstase. Andrei Năstase este văzut drept luptătorul dîrz al drepte pro-europene, deloc ”dispensabil”, fără de care ”bine îmbrăcata” Maia Sandu n-are sorți de izbîndă.
Unii comentatori din această tabără numită convențial ”geopolitică” vor o alianță imediată dintre oligarhi și pro-europeni, alții pledează în favoarea temporizării și realizării acestei idei la toamnă în preajma alegerilor prezidențiale. E clar una – această abordare reflectă o acută aversiune față de președintele Dodon și premierul Chicu și urmărește eliminarea lor de la guvernare cu orice preț în cel mai scurt timp posibil.
Deși pretind că au o abordare geopolitică, acești comentatori promovează mai curînd o nesăbuință crasă pentru că expun partida pro-europeană unor riscuri greu de cuantificat. Demersul acesta reflectă o gîndire geopolitică în forma sa pură – rece, implacabilă, dominatoare, perfidă, care vede in actorii politicii moldovenești doar carne de tun iar măsurile de precauție sînt tratate drept ”povești și pudibonderii morale”. Profund indiferentă la consecințe pentru fiecare actor în parte, această sugestie venită de peste Prut are puține șanse să fie acceptată în totalitate întrucît le cere partidelor pro-europene să renunțe la propriu instinct de conservare.
De cealaltă parte a baricadei pro-europene stau acei observatori care nu se grăbesc să demoleze guvernarea actuală, situîndu-se totuși de partea Maiei Sandu și Andrei Năstase. Deși sînt criticați drept ”moraliști” sau adepți ai Rusiei, poziția lor poate fi catalogată ca fiind mai curînd rațională și prudentă. Logica lor nu se rezumă doar că ”momentul nu e cel mai potrivit” – aici ei ar putea să fie înțeleși de comentatorii din tabăra geopolitică. Ei consideră, în plus, că și partenerii oligarhi sînt înacceptabili chiar și pe termen scurt (argumentul moralist) dar și că SUA nu vede cu ochi buni o asemenea mezalianță (argumentul geopolitic).
De asemenea, Procurorul General Stoianoglo este văzut de adepții acestei abordări prudente drept o piesă cheie care trebuie să fie susținută atît de actuala guvernare cît și de blocul ACUM. Așa numita ”revanșă oligarhică” nu trebuie să fie admisă sub nici o formă pentru că va compromite polul occidental care insistă cu ”principiile și valorile”. Astfel, argumentul moralist se combină cu cel geopolitic și somează tabăra pro-europeană să dea dovadă de reținere și sînge rece.
În această optică, relația dintre Sandu și Năstase nu este văzută ca fiind sacrosanctă și intangibilă. Deși dezirabilă, acest cuplu politic poate fi desfăcut în funcție de chemările zilei. În opinia acestei tabere, prioritatea îi revine Maiei Sandu – ea este liantul taberei pro-europene iar Andrei Năstase poate fi la nevoie sacrificat în cazul în care va pune prea multe condiții sau va accepta necritic influențele geopolitice ale celor care pledează pentru un tîrg neîntîrziat cu oligarhii.
Blocul ACUM se află astăzi la o răscruce și din această cauză asupra lui sînt exercitate diverse influențe locale și externe. Acest moment de bifurcare va fi decisiv pentru întregul ciclu politic în care am intrat în vara anului trecut. Blocul ACUM poate ”să încheie” abrupt acest ciclu prin împerecherea cu oligarhii și epuizarea în totalitate a ”opțiunii morale ” de curățire a societății pe care și-a construit ascensiunea politică. În sens contrar, tabăra pro-europeană are șansa prelungirii ”epopeii revoluției morale” prin respingerea apelului de a semna ”pactul cu diavolul” și continuarea jocului de uzură cu caracter tactic, de erodare a guvernării fără a consimți să bată palma cu oligarhii.
Alegerea e extrem de dificilă și va avea consecințe politice enorme.
