Trăim grație strămoșilor, bunicilor și părinților noștri care au creat familii și s-au prelungit prin noi. Trebuie să le întoarcem datoria, să nu le înșelăm investiția genetică. Trebuie să lăsăm la rândul nostru urmași. E o lege a Naturii, dar și o lege comunitară.
Iubește, creează-ți propria familie, ocupă-te de educarea copiilor tăi, ai grijă de cei dragi ție – aceasta e o veche îndatorire socială. „Păstrând iubirea, păstrăm nemurirea”…
Adeseori, copiii sunt unica realizare cu adevărat importantă a unui om. Poți să nu ai nimic, dar dacă ai copii, ești fericit și împlinit. Și poți să ai totul, dar în lipsa copiilor vei avea senzația unei vacuități sufletești imposibil de umplut cu altceva.
Înțelegem că trăim mult numai dacă simțim mult. Or, familia oferă toată gama emoțiilor și simțirilor de care are nevoie un om: și veselie, și durere, și speranță, și tristețe, și temeri, și extaz. Printre ai tăi, trăiești intens.doria
Sădește un pom, sapă o fântână, ridică o casă, crește un fiu – aceste îndemnuri bătrânești au orientat de veacuri agenda de viață a tinerilor. Ele întruchipau programul minim de realizat pentru o existență închegată, cu rost.
Unele dintre acele îndemnuri pot părea anacronice azi, într-o lume urbanizată, absorbită de alte preocupări și plină cu diverse comodități; ele sunt înlocuite de îndemnul de a-ți face o carieră, de a-ți crea un nume, de a călători în lung și-n lat.
Sfatul de a-ți întemeia o familie și de a crește copii este însă cât se poate de la locul lui și azi, așa cum a fost pentru toate generațiile de până acum. Familia încă nu e dislocată din sistemul nostru de valori, iar copiii rămân a fi un sine qua non al împlinirii personale, deopotrivă pentru bărbați și pentru femei.
Dorian Furtună #cugetarileunuinecunoscut
