Echipa Națională a Republicii Moldova la fotbal a pierdut două meciuri cu scorul total de 8-1 (4-1 contra Franței și 4-0 contra Turciei), în ciuda numărului mare de goluri încasate, microbiștii moldoveni laudă și îl declară pe portarul Alexei Koșelev ca fiind cel mai bun jucător al echipei. Care este logica lor? E una foarte simplă, 12 save-uri, adică 12 lovituri pe poartă, apărate în două meciuri, este ceva cu adevărat impresionant față de 1(!) șut pe poartă în două meciuri, care s-a iscat cu un gol foarte norocos în poarta francezilor.
Valoarea francezilor este indubitabilă, iar 10 șuturi pe poarta selecționatei noastre, este ceva admisibil într-un meci contra campioanei mondiale, dar oare 10 șuturi pe spațiul porții din partea unei selecționate a Turciei, a cărei principală vedetă este Hakan Calhanoglu de la AC Milan, se iartă? Probabil acest lucru s-a întâmplat din cauza lipsei lui Alexandru Gațcan care mănâncă orice adversar în campionatul Rusiei și probabil că el ar fi fost în fața mingii la primul gol al turcilor marcat de Hassan Ali Kaldirim, sau poate lipsa lui Alexandru Epureanu, cel mai bun fotbalist moldovean al secolului XXI care cu siguranță nu ar fi permis golul lui Ayhan din centrul careului nostru, lăsat absolut singur de fundașii moldoveni. Dar de fapt avem o problemă la nivel de creștere a jucătorilor, nu avem un sistem care ar permite să evolueze aceștia în jucători de nivel înalt.
Nu putem spune că talente nu avem, nu putem spune că avem o echipă incapabilă să arate un meci mai bun. Nu spun un rezultat mai bun, fiindcă e cam greu să spui că am fi putut învinge Turcia sau Franța, dar am fi putut arăta un meci mai bun, un contraatac, un șut pe poartă, un atac pozițional veritabil. Îl avem pe Artur Ioniță, care e om de bază la Cagliari în Serie A, îl avem pe Vitalie Damașcan, care se antrenează cu echipa FC Torino, la fel în Serie A și nu în ultimul rând portarul Aleksei Koșelev, care imediat după ce a părăsit campionatul Republicii Moldova a început să arate un fotbal de o calitate deosebită la Fortuna Sittard în campionaul olandez. Talente avem, dar de ce jocul naționalei este mereu unul foarte slab, unul sub așteptările fanilor?
Printre fanii de pe canapea se discută despre o lipsă de patriotism din partea sportivilor moldoveni, că nu arată rezultate bune pentru țară fiindcă nu și-o iubesc, nu rup terenul așa cum se întâmpla cu alte naționale a căror jucători nu ar părea să fie mai calitativi decât ai noștri, un exemplu recent fiind Islanda anilor 2016. Dar de fapt, pentru ce să lupte acești jucători, ce motivație au ei, când Federația Moldovenească de Fotbal este condusă de aproape 22 de ani de una și aceeași persoană, Pavel Cebanu? De obicei, când un mecanism nu funcționează, una din piesele lui este defectă și aceasta neapărat trebuie schimbată. În cazul fotbalului moldovenesc, câți ani mai trebuie pentru ca această piesă să fie schimbată? Cebanu întruchipează fotbalul moldovenesc, unul bazat pe cumătrism și corupție.
Cred că sunteți la curent că până nu demult, portarul de bază a naționalei noastre era fiul lui Cebanu, Ilie. Acesta a evoluat în Rusia, la câteva echipe mediocre la care nu a reușit să devină titular și mai prindea câte un meci în Cupa Rusiei. Ilie Cebanu continua să fie portar titular asta în condițiile în care același Alexei Koșelev a reușit să apere 50 de meciuri la veșnica campioană a Moldovei, Șeriff Tiraspol, să apere în 15 meciuri poarta celor de la Politehnica Iași din Liga 1 din România, iar Nicolae Calancea era portar titular la Universitatea Craiova, unul din liderii aceleiași Ligi 1 a României.
Acest lucru nu este doar în cazul familiei Cebanu, cumătrismul și corupția există la toate nivelurile, începându cu școlile de fotbal. Din cauza salariilor mici ale antrenorilor (care de fapt ar trebui la fel să fie preocuparea lui Pavel Cebanu), aceștia sunt nevoiți să promoveze în echipa de start și să acorde o atenție deosebită copiilor a căror părinți plătesc deasupra, investesc în viitorul copiilor sau cum se spune în popor oferă un „otkat” antrenorului. Nu este vina părintelui, pentru că acesta dorește ca anume băiatul lui să ajungă la Zimbru, dar e vina sistemului din fotbalul moldovenesc care nu permite copiilor din familiile mai puțin înstărite să își arate adevăratul talent. Auzim deseori istorii precum că unii mari fotbaliști precum Cristiano Ronaldo, Ronaldinho, Carlos Bacca, James Vardy au ajuns din ghetto-uri fotbaliști cunoscut la nivel mondial, acest lucru se întâmplă pentru că antrenorii doresc să crească talente, să găsească un jucător care să îi facă mândri. În cazul nostru, antrenorii doresc să aibă 50 de lei de-o bere sau o cicușcă cu o siliodkă.
Au părinții tăi bani? Ajungi să joci la Zimbru, nu au? Cautăți de treabă în altă parte, poți să joci în curte cu prietenii. Imaginați-vă câte talente s-au pierdut în țara noastră? Și acest lucru se întâmplă din cauza lipsei unei federații sănătoase, care să construiască școli sportive, care să caute, să ceară fonduri pentru dezvoltarea fotbalului.De aici și interesul scăzut al fanilor pentru fotbalul autohton, pentru că nu există un sistem baza pe meritocrație, iar talentele sunt îngropate chiar de federația care ar trebui să dezvolte acest sport. De aici și lipsa de entuziasm din partea fotbaliștilor care evoluează binișor în străinătate, ce le-a oferit federația? Cu siguranță și ei au avut mulți prieteni, colegi care nu și-au valorificat talentul din cauza impotenței conducerii federației de fotbal.
Între timp, Pavel Cebanu continuă să fie președintele federației de fotbal, în 2017 a fost reales din nou. Până în 2021 are mandat de președinte. mai jos vă prezint conducerea FMF, ca să știți cum arată cei care ruinează viitorul tinerelor talente.
Noi ne vom aminti de fotbalul autohton doar la următorul meci al naționalei noastre. Ne vedem pe 8 iunie la meciul cu Andora.
P.S. Am uitat să menționez de marele talent moldovenesc Virgiliu Postolachi, jucător la echipa de tineret a PSG, care a refuzat să joace pentru Moldova, alegând să evolueze pentru România.
Autor: Pavel Macovei