Totuși, prin violența mulțimii? Altfel, civilizat, prin dialog, pas cu „Pas” nu suntem în stare să ne rezolvăm problemele societății, să construim un stat de drept?! Nu cred, că președinta nou aleasă ar fi milităroasă din fire, chiotul voinicesc care se rupe din gura unei femei nu înseamnă determinare, ci mai curând drama sau tragedia lipsei de opțiune rațională. Viața, sau mai bine zis existența politică a Maiei Sandu nu-i mai aparține. Face ce i se spune. Dacă după revoluția „twitter” și cea „a ambasadorilor” se mai întâmplă una, vom urma soarta celor mai năpăstui țări din America Latină, care din revoluție în revoluție și din dictatură în dictatură au ajuns expresia oprimării și umilinței.
Au ori nu au dreptate socialiștii votând legile pe care le-au votat în ultimele zile? Părerile se împart. Și nu cred că se împart în raport de 60 la 40 conform votului din 15 noiembrie. Chiar dacă socialiștii nu ar avea dreptate în fața întregului electorat, greșelile pe care le comit sunt făcute în Parlament sub acoperirea votului legal. Că este ori nu este la ora actuală acest vot legitim hotărăște nu stada, ci Curtea Constituțională ori viitoarele alegeri. Maia Sandu inoculează ideea, manipulând opinia publică, că alegerile prezidențiale sunt mai presus decât cele parlamentare, că în numele celor 60 la sută poate face ce vrea cu cei 40 la sută.
Am auzit ieri limpede din gura președintei nou alese că strada trebuie să pedepsească legiuitorii. Cine garantează execuția? Evident, nu legea, ci stăpânii de peste hotare a Maiei. Ei deja au dat aprobarea, lansând declarații că nu sunt de acord cu parlamentul nostru, că le pute a oaie de la ceea ce consideră ei stână, târlă. John Perkins – economist și cercetaș american, autorul bestsellerului „Mărturiile unui asasin economic” își trăiește ultimii ani într-o permanentă amenințare cu moartea. El a avut curajul să descrie cum FMI împreună cu serviciile secrete îngenunchează și sărăcesc popoarele de talia moldovenilor, Perkins având un trecut de angajat al acestor servicii pe prima linie de luptă, adică fiind chiar el un asasin economic.
Conform scenariilor bine elaborate și nu o dată testate, conducerea țării care nu se lasă înduplecată de asasini, adică nu acceptă condiționalitățile financiare impuse, urmează să-și accepte debarcarea prin presiunea organizată a străzii, ori moartea, preferându-se catastrofa aviatică. Așa s-a întâmplat în multe țări africane, asiatice ori din America Latină, dacă nu am uitat de lecțiile cruzimii din Chilie ori Panama. În limbajul serviciilor speciale se spune că după killerii economici, vin șacalii. Soarta socialiștilor moldoveni nu e de invidiat. Și, totuși, dacă vrem să construim un stat de drept și independent trebuie să alegem de partea cui suntem? A unui parlament care păcătuiește, ori a gloatei care nu greșește niciodată?
Un editorial de Valeriu Reniță
Sursa: Politics.MD
