Din start vom spune că în turul doi al alegerilor prezidențiale șansele celor doi sunt aproximativ egale, cu un mic avantaj pentru Igor Dodon (detalii mai jos).
Vom începe cu rezultatele primului tur. Igor Dodon a câștigat în Republica Moldova, în țară, iar Maia Sandu a câștigat în diasporă. Deci, arată o tendință ca, în premieră, să avem un președinte al diasporei, a celor care îi cred proști pe cei care au rămas în Moldova, a celor care cred țara noastră de rahat, a celor care, când le-a fost greu cu pandemie, au rupt-o cu toții acasă, au protestat ca să li se permită revenirea în „statul de rahat” și, culmea, s-ar arătat nemulțumiți că li se cerea poliță de asigurare medicală pentru tratamentul anti-covid, pentru că „țara le este datoare să-i lecuiască pi dijeaba”.
Diferența de voturi între Maia Sandu și Igor Dodon este de 41769 de voturi, dintre care pentru Maia au venit din diasporă peste 104 mii. Asta înseamnă că peste 57 de mii de alegători din diasporă au ajutat-o pe Maia Sandu să treacă pe primul loc, contrar votului cetățenilor din Moldova.
În condițiile în care cei din diasporă au nevoie de un președinte, poate le creăm funcția de președinte al diasporei, cu dreptul ca să-și aleagă țara de reședință pe care o vrea: fie România, fie „La Italie”, „La Angia”, „La Germania” ori „La Olanda”, unde Sodoma și Gomora sunt la ele acasă. Apropo, cei din diasporă „se rup acasă” doar când le este lor greu acolo, dar nu i-am văzut să facă cozi la vamă în perioada în care icoana lor a condus Guvernul aproape jumătate de an. Au venit doar câteva persoane, numărate pe degetele de la mâini și picioare, care au fost miniștri, secretari de stat ori alte funcții sub Maia Sandu, cu bani din buget, dar și de la donatori străini, că nu-s proști să lucreze doar pentru salariul de la „statul eșuat”.
Revenim la șansele pentru turul doi. Dacă facem calcule strict matematice, vedem că trei candidați de stânga (Igor Dodon, Renato Usatîi și Violeta Ivanov) au acumulat împreună 57,37% vs 42,63% candidații de dreapta (Maia Sandu, Andrie Năstase, Octavian Țâcu, Tudor Deliu, Dorin Chirtoacă). Sigur, nu putem să plusăm strict aceste cifre pentru că alegătorii nu se vor împărți exact așa.
Renato Usatîi, candidatul clasat pe locul 3 cu aproape 17% a acumulat cele mai multe voturi în așa-numitele zone roșii, care votează tradițional stânga. E greu de crezut că în aceste zone, brusc vor da votul pentru un candidat de dreapta. În acest caz, o bună parte din acești alegători vor vota candidatul de stânga, o parte vor sta acasă și o parte mică, în special, din diasporă, va vota cu Maia Sandu. Același lucru se va întâmpla cu voturile de la candidatul Violeta Ivanov, care, majoritar, a preluat voturile de la candidatul de stânga.
Cât privește cele aproximativ 7% de la candidații de dreapta, aceștea nu se vor orienta automat spre Maia Sandu. O parte dintre ei, inclusiv din cei care au votat cu Andrei Năstase și Octavian Țîcu, vor sta acasă ori vor merge și vor strica buletinele de vot. De ce? Din cauza agresivității și aroganței fanilor „sfintei Maia” în raport cu Andrei Năstase și unioniști. Deci, din cele 7%, Maia Sandu poate miza pe maxim 5%.
Igor Dodon are câteva rezerve serioase, care ar putea să le mobilizeze în turul doi. Mai întâi de toate, cele câteva sute de mii de moldoveni din Rusia, care în primul tur au fost mai mult decât pasivi. Se vede că nu s-a lucrat deloc cu ei. Dar dacă se organizează și se mobilizează cel puțin câte 1-3 mii de alegători la cele 17 secții de votare? Asta poate însemna vreo 30-40 de mii de voturi.
O altă resursă poate la 60-70 de km de Chișinău. Și nu e vorba de „cumpărarea voturilor”, cum încearcă să ne covingă cei care iau sute de mii USD pentru rapoarte. Mobilizarea se face după comportamentul și mesajul maiașilor, care au blocat drumurile și i-au numit „separatiști” pe moldovenii din estul țării. Știți cum astfel de acțiuni mobilizează? Doar că pentru asta e nevoie ca să se ia și măsuri din partea guvernării, nu polițiști pe post de observatori.
Sursa/Autor: Bazar politic