Vreau să găsesc cuvintele potrivite care să exprime gradul meu de dezamăgire și nu găsesc, dar totuși voi scrie aici câteva gânduri, pentru că motto-ul în care eu cred și care este plasat drept cover aici pe Facebook din 2017 este că suntem vinovați și prin tăcere.
Nu pot să-mi imaginez dezamăgirea miilor de oameni din regiunea transnistreană care au crezut că ceva se va schimba odată cu această criză. În realitate, însă, totul chiar se va înrăutăți. Cum mai pot ei să aibă nu doar speranțe, dar și să facă anumite acțiuni spre reîntregire, când cei care au toate pârghiile fac în așa fel încât regimul de la Tiraspol să nu fie în dificultate, ci să-și întărească pozițiile?
Ce folos că există legi în țara asta dacă ele, la ordinul politicului, sunt anulate?
În 2023, cu mult aer în piept, s-a anunțat că au fost introduse noi norme în legislație privind separatismul. Avem ZERO dosare pe această dimensiune.
Chiar și să excludem din ecuație principii precum interes național și trădare de patrie, din punct de vedere legal, o astfel de vizită nu ar fi trebuit să aibă loc.
Atât Procuratura, Poliţia de Frontieră cât și Inspectoratul General pentru Migrație sunt controlate politic. Altfel, cum se explică faptul că un cetățean străin, fără drept de ședere, poate să se afle pe teritoriul tău recunoscut internațional de mai bine de 40 de ani, să plece și să revină fără probleme? Acest lucru poate avea loc doar cu indicații politice – se încalcă regimul de ședere în mod public.
Toată această criză a fost creată de Rusia, care a folosit Tiraspolul în acest sens, astfel încât să avem exact această vizită și acest rezultat.
Oamenii din regiunea transnistreană s-au săturat de pmr și au transmis tot mai multe semnale în acest sens, atât Chișinăului, cât și Uniunii Europene. Frigul, folosit ca o armă împotriva lor, a avut scopul de a-i descuraja să se apropie de Chișinău, pentru că „uite ce pățesc”. Credeți că la Kremlin sau la Tiraspol a fost ușor de acceptat faptul că regiunea este mai pro-europeană decât multe localități de pe malul drept al Nistrului? Deloc. Însă la Chișinău preocupările rămân doar pentru alegeri, alegeri, alegeri… În timp ce se preocupă de putere, nu vor mai avea ce conduce.
Vedem doar acuzații la adresa Rusiei că face una sau alta, dar ce faceți voi? Puteți controla doar sala VIP din aeroport? Sunteți doar spectatori? Acționați doar ca să evitați acuzațiile și, în timp ce sunteți preocupați de alegeri și de imaginea personală, permiteți unui cap al regimului de la Tiraspol să uneltească direct de la Moscova împotriva Republicii Moldova.
Sunt jocuri, altfel nu poate fi, pentru că s-a ținut totul în taină, pentru ca să revină înapoi… nu cumva scandalul să se iște înainte de aterizare. Păcat de oamenii de bună credință care au crezut în voi.
Irina Tabaranu, co-fondator și jurnalist la Zona de Securitate