La aniversarea de 50 de ani de la aterizarea pe Lună, încă există oameni care neagă faptul că misiunea Apollo 11 ar fi fost reală.
Misiunea Apollo 11 a avut loc pe 17 iulie 1969, exact acum 50 de ani. În cele două ore și jumătate petrecute pe suprafața Lunii, Neil Armstrong și Buzz Aldrin au adunat mostre de roci și sol, au plantat steagul american și au devenit în proces primii oameni care au pus piciorul pe o altă planetă.
Când auzi că unii oameni refuză să creadă lucruri evidente, cum ar fi faptul că Pământul e rotund sau că vaccinurile previn boli, s-ar putea să ți se pară greu de înțeles motivele pentru care neagă aceste lucruri.
Printre cele mai des întâlnite teorii ale conspirației se numără și aterizarea pe Lună, despre care mulți spun că nu a existat și că e o invenție a americanilor. Astfel, aterizarea pe Lună ar fi fost filmată într-un studio. Nu i-au convins nici poveștile astronauților, nici fotografiile, nici imaginile transmise în direct la televizor acum 50 de ani.
Poate ai impresia și că procentul nu e totuși unul foarte mare. N-am știut nici eu cât de răspândit era acest fenomen, chiar și la noi, până când am primit un mesaj, în urma unui articol pe subiect. În acesta mi se explica cum NASA este o instituție care minte cu nerușinare, pentru că nimeni nu poate ajunge sub nicio formă în spațiu din cauza centurii de radiații Van Allen. Aceasta ar avea temperaturi mult prea mari pentru ca omul să poată supraviețui traversării acesteia. Am aflat ulterior că aceasta este printre teoriile conspirației preferate de cei care spun că aterizarea pe Lună nu ar fi fost reală.
L-am ales aici câteva dintre cele mai populare teorii ale conspirației care îi fac pe oameni să creadă că misiunea Apollo 11 nu a fost reală.
De ce flutură steagul plantat dacă nu există vânt pe Lună
Momentul plantării steagului Statelor Unite ale Americii pe suprafața Lunii este unul dintre cele mai iconice momente ale misiunii. Mai ales pentru americani, despre care știm cu toții cât de mândri sunt de țara și steagul lor. Totuși, pentru mulți, steagul Americii reprezintă mai degrabă dovada supremă care arată că aterizarea pe Lună este o minciună.
E adevărat, pe Lună nu există nici vânt, nici atmosferă. Însă ceea ce vedem în imagini nu e de fapt steagul care flutură în bătaia vântului. Americanii s-au gândit la toate înainte de misiunea Apollo 11, așa că nu au folosit doar stâlpul vertical pentru steag, ci și o bară orizontală care să îl susțină în partea superioară, pentru ca acesta să nu atârne inestetic.
Centurile de radiații ar fi fost o piedică pentru aterizarea pe Lună
Într-adevăr, centurile de radiații Van Allen există și înconjoară Pământul. Totuși, pentru conspiraționiști, niciun om nu ar fi putut trece vreodată prin acestea fără să fie prăjiți de doze uriașe de radiații.
De fapt, aceste radiații nu au fost neapărat o problemă pentru astronauții care au ajuns pe Lună. Durata de timp necesară pentru ca nava Apollo 11 să traverseze centurile de radiații a fost extrem de scurtă. Potrivit experților, dacă treci suficient de repede prin această zonă, problemele sunt practic neexistente. Aceștia compară procesul cu mersul pe cărbuni aprinși: dacă nu stai mai mult decât trebuie cu tălpile pe aceștia, poți duce totul la bun sfârșit în siguranță, chiar dacă pare periculos la prima vedere.
De asemenea, misiunea Apollo 11 a avut loc, în mod intenționat, în momentul în care intensitatea radiațiilor din centurile Van Allen era la cel mai mic nivel.
Lipsa stelelor arată clar că misiunea nu a existat
Tehnologia editării foto nu era foarte bine dezvoltată în 1969. Astfel, conspiraționiștii susțin că ar fi fost prea dificil pentru NASA să așeze toate stelele la locul lor în fotografii, așa că au hotărât să renunțe de tot la ele. Așadar, faptul că acestea lipsesc din pozele din misiunea Apollo 11 e un indiciu clar prin care îți poți da seama că acestea sunt false. Dacă poza a fost făcută într-adevăr pe Lună, n-ar fi trebuit ca cerul să fie plin de stele.
Probabil aceștia uită că, dacă tot au ajuns pe suprafața Lunii, cei doi astronauți aveau nevoie să poată vedea ce se întâmplă. Astfel, misiunea a avut loc în plină zi lunară, la lumina Soarelui. Camerele folosite au fost setate special pentru această lumină, pentru a putea captura cât mai bine suprafața Lunii, și nu lumina stelelor de pe fundal.
