Irlanda și Marea Britanie sunt la o depărtare de mai puțin de 20 de kilometri în cel mai îngust punct al Mării Irlandei. Guvernul britanic face acum un studiu de fezabilitate pentru a vedea dacă Irlanda de Nord poate fi legată printr-un pod sau un tunel de Scoția. Proiectul, unul dintre cele mai ambițoase din lume, nu este lipsit de provocări majore, relatează CNN, citat de Digi24.
Nord-estul Irlandei face parte din Regatul Unit, iar Brexitul și războaiele comerciale care au urmat între UE și Marea Britanie au dat un nou imbold căutării unui nou drum de legătură între cele două insule.
Distanța e mică. Cu toate acestea, există provocări geologice și de mediu atât de mari, încât acesta ar fi unul dintre cele mai ambițioase proiecte din istoria ingineriei. Există, de asemenea, probleme de economie, infrastructură și politică locală.
Planurile de la Londra s-au confruntat cu scepticism din partea politicienilor locali. Prim-ministrul Scoției, Nicola Sturgeon, spune că proiectul e o deviere de la „problemele reale”, în timp ce în Irlanda de Nord, liderul adjunct al Sinn Fein, Michelle O’Neill, l-a numit „podul fantezie”.
În aceste condiții, întrebarea la care trebuie să răspundă studiul de fezabilitate, ale cărui rezultate sunt așteptate în această vară, este: se poate face o legătură maritimă fixă – și merită să fie făcută – între Irlanda și Scoția?
Configurația geologică unică a acestui loc poate fi observată la Giant’s Causeway, un sit aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO din Irlanda de Nord și în omologul său scoțian, Fingal’s Cave. Legenda spune că cele două insule au fost odată legate de un pod format din coloane de bazalt create de fluxul de lavă vulcanică.
Dar sub suprafața acestei mări înguste se află și șanțul Beaufort, un imens șanț natural de 50 de kilometri creat în ultima eră glaciară. Adâncimea sa medie este de aproximativ 150 de metri, dar în punctul său cel mai adânc este de aproximativ două ori mai mare – suficient pentru a scufunda Turnul Eiffel.
Acest dig se află pe cea mai directă rută dintre Scoția și Irlanda și, în plus, este cel mai mare depozit militar britanic cunoscut. Acolo există peste un milion de tone de muniție neexplodată, precum și arme chimice și deșeuri radioactive, abandonate de Ministerul Apărării din Marea Britanie între Al Doilea Război Mondial și mijlocul anilor ’70.
În plus, marea este agitată, curenții sunt puternici, iar vremea e imprevizibilă. Curățarea muniției este însă principala problemă.
Este „o campanie de curățenie considerabilă”, spune David Welch, director general al companiei specializate în eliminarea bombelor și explozivilor Ramora UK.
„Nu este imposibil, dar e incredibil de dificil. Este ca și cum ai readuce la suprafață Titanicul”, a spus el.
Dincolo de costul uriaș al operațiunii, mai există o problemă: nu se știe exact unde e toată muniția și cât de departe a fost dusă de curenți.
„Nu vrei să cureți doar zona din jurul podului, doar pentru ca, în timp, muniția rămasă în apă, adusă de curenți, să ajungă la baza podului”, spune el.
