Marți, 14 februarie 2023, Curtea Constituțională a pronunțat dispozitivul Avizului nr. 1 la proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 din Constituție. Prin avizul emis, Curtea a stabilită că deputații nu pot renunța la imunitatea parlamentară.
La originea cauzei se află sesizarea depusă de 34 de deputați PAS din Parlamentul Republicii Moldova la 9 decembrie 2022.
Proiectul de lege constituțională înaintat de deputați urmărea reglementarea posibilității deputatului de a renunța la imunitatea sa.
Curtea a notat că, în prezent, articolul 70 alin. (3) din Constituție prevede că „deputatul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviințarea Parlamentului, după ascultarea sa”. Acest text îi garantează deputatului imunitatea personală (denumită și inviolabilitate), asigurându-i independența, protecția în fața abuzurilor sau presiunilor sub forma amenințărilor, a privărilor de libertate sau a procedurilor judiciare. Imunitatea nu este aplicabilă în cazul deputaților prinși în flagrant delict.
Prin inițiativa de revizuire a Constituției, autorii sesizării au propus posibilitatea deputatului de a renunța, printr-un acord scris, la ascultarea sa de către Parlament și la procedura încuviințării de către Parlament a ridicării imunității sale pentru a putea fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată.
Acordul scris al deputatului în vederea reținerii, a arestării, a percheziționării sau a trimiterii sale în judecată reprezintă o modalitate a renunțării exprese a acestuia la garanțiile prevăzute de articolul 70 alin. (3) din Constituție – ascultarea sa de către Parlament și încuviințarea parlamentară.
Reținerea, arestarea, percheziționarea sau trimiterea în judecată a unui deputat reprezintă ingerințe în mai multe drepturi fundamentale ale sale, cum ar fi dreptul la libertatea individuală și siguranța persoanei, garantat de articolul 25 din Constituție, dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituție, dreptul la viața intimă, familială și privată, garantat de articolul 28 din Constituție, sau dreptul la inviolabilitatea domiciliului, garantat de articolul 29 din Constituție.
Articolul 25 din Constituție protejează libertatea fizică a persoanei și are ca scop ca nicio persoană să nu fie privată de libertate de o manieră arbitrară. Potrivit articolului 6 pct. 40) din Codul de procedură penală, reținerea reprezintă măsura luată de organul competent de a priva de libertate o persoană pe un termen de până la 72 de ore. Potrivit articolelor 6 pct. 4) și 175 alin. (3) pct. 11) din Codul de procedură penală, arestarea preventivă reprezintă o măsură preventivă privativă de libertate aplicată în baza unei hotărâri judecătorești. Aplicate în cazul unui deputat, aceste măsuri i-ar limita dreptul la libertatea individuală.
Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, renunțarea la unele drepturi nu este permisă întotdeauna. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că dreptul la libertate este prea important într-o „societate democratică”, în înțelesul Convenției, pentru ca o persoană să piardă beneficiul protecției Convenției din simplul motiv că se predă pentru a fi plasat în detenție. Detenția poate încălca articolul 5, chiar dacă persoana vizată a consimțit la aceasta (cauza Storck v. Germania, 16 iunie 2005, § 75).
Într-o cauză judecată de Marea Cameră în 5 iulie 2016, Buzadji v. Republica Moldova, Curtea Europeană le-a reamintit autorităților naționale că atunci când este în discuție dreptul la libertate, acestora le revine să demonstreze caracterul necesar al detenției. Deși Guvernul a susținut că însuși reclamantul a cerut să fie plasat în arest la domiciliu, totuși, Curtea Europeană nu a fost pregătită să accepte că atitudinea reclamantului față de arestul său și omisiunea de a contesta arestul la domiciliu au echivalat cu o renunțare la dreptul său la libertate.
Având în vedere caracterul strict al considerentului Curții Europene, potrivit căruia este contrar Convenției ca o persoană să renunțe la protecția acesteia din simplul motiv că acceptă sau se oferă să fie plasată în detenție, Curtea a conchis că proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 alin. (3) din Constituție supus avizării sale are ca rezultat suprimarea garanțiilor dreptului la libertatea individuală. Astfel, această inițiativă nu corespunde articolului 142 alin. (2) din Constituție și nu poate fi înaintată Parlamentului spre examinare.
