Un profesor universitar explică detaliat care ar fi cauza mirosului urât din Chișinău

Despre miros, profesorul de la Universitatea de Stat din Moldova, Victor Covalev, specialist în domeniul alimentar și ecologic, a rugat să povestesc despre viziunea sa cu privire la mirosul urât din capitală și care este cauza acestuia.

Una din cele mai probabile cauze a acestui miros sunt substanțele chimice care se creează în geotuburile din stațiile de epurare, ce se formează în timpul fierberii în perioada caldă a anului. Acest lucru se demonstrează prin periodicitatea mirosului, care este pronunțat doar in perioada caldă a anului, iar odată cu răcirea temperaturii, acesta se reduce, pentru ca următoarea vară să revină.

Geotuburile sunt un sistem construit după modelul unor saci clasici din polipropilenă de culoare neagră, unde nimeresc resturile din stațiile de epurare pentru deshidratare. Anterior acestea au fost folosite pentru curățarea lacurilor și a altor bazine acvatice. Cu puțin timp în urmă, la inițiativa fostului primar, acestea au început să fie folosite la deshidratarea resturilor în urma prelucrării deșeurilor în stațiile de epurare, chiar dacă din punct de vedere tehnologic, acestea nu sunt pregătite pentru prelucrarea a sute de tone, cum se întâmplă în prezent. Nu s-a produs nici o analiză pentru a identifica sursa mirosului urât din oraș și a rolului acestor geotuburi în eficientizarea activității stațiilor de epurare.

Cel mai probabil că motivul mirosului este încălzirea de soare a tonelor de mase organice ce se păstrează în geotuburi la statia de epurare. Acestea se încălzesc până la temperatura critică (30-32) grade Celsius și în cazul deficitului de oxigen, a prezenței de microorganisme, începe procesul de fermentare, în urmă căruia este eliminat gazul urât mirositor. Culoarea neagră a tuburilor atrage și mai mult căldura solară, intensificând procesul de fermentare și implicit și a cantității de gaze emanate în atmosferă.

Biogazul emanat în atmosferă include în special CO2 și metan, care nu au miros. Dar totodată, se găsesc și amoniac dar și hidroxid de sodiu. Hidroxidul de sodiu, fiind un gaz agresiv, reacționează cu componentele de biomasă care se formează în urma fermentării, iar în urma reacției, se formează unul din cele mai urât mirositoare legături chimice din clasa mercaptanilor ce se emană în atmosferă prin porii geotuburilor. De notat că norma admisă de mercaptani în aer este de 1.10-5 mg/metru cub.

Concluzii:
1. Una din cauzele mirosului la nivel de deshidratare a rămășițelor, este subaprecierea temperaturilor și a stării vremii în timpul verii, când din cauza temperaturilor ridicate, geotuburile se încălzesc și favorizează dezvoltarea fermentării resturilor organice, care la rândul lor cauzează apariția unui biogaz urât mirositor. O soluție ar fi găsirea unor tehnologii de alternativă geotuburilor, pentru a reduce cantitatea de gaze emanate în atmosferă.

2. Sunt utilizate tehnologii care nu au fost suficient studiate, anume este vorba de geotuburile a căror utilitate primordială nu ține de curățirea și deshidratarea resturilor organice din stațiile de epurare. Este nevoie de o analiză detaliată a funcționării și eficienței acestora.

3. Este necesar de a găsi o altă soluție tehnică pentru a evita emanarea în exces a mercaptanilor și a altor soluții urât mirositoare. Sau poate fi perfecționată actuala tehnologie.

4. Cunoscând specificul prelucrării biomasei provenite din urma curățirii stațiilor de epurare, nu se exclude nici prezența unui alt factor a apariției mirosului, dar acestea sunt mai puțin probabile decât cele enumerate.

Sursa: Facebook/Илья Тромбицкий

Total
0
Shares
 
Total
0
Share