URSS – Țara fără de hârtie igienică

URSS, savok, comunism, totalitarism, moldova comunista

Acum pare ceva din domeniul fantastic, dar în fosta URSS, hârtia igienică nu a fost pînă în anul 1968.

Pentru interes întrebați de rudele mai în vîrstă, ce anume foloseau în loc de hârtie igienică – cred, mulți o să-și aducă aminte de bucăți din ziarele sovietice, care erau băgate într-un cui la cel mai de vază loc, iar la spate era un calendar cu timpurile anului. Ziare la care trebuia să fii abonat neapărat, volens – nolens.

Nici nu știu cum așa se explică lipsa îndelungată a celui mai ordinar lucru pentru igienă ( în comparație cu țările înalt dezvoltate ) în fosta URSS. Am doar o singură versiune – necesitățile cetățenilor erau pe ultimul loc iar ambițiile imperialiste și militare era cel mai important lucru. Curios – dar o bună parte a cetățenilor URSS erau deacord cu situația dată, mulțimea era gata să sacrifice confortul personal de dragul simțului a fi cetățean a “supraputerii”.

Deci, textul dat – tot adevărul despre hârtia igienică din fosta URSS.
Din istoria produsului:

Hârtia în scopuri sanitaro-igienice a început a fi folosită în China încă în anul 598 î.e.n. iar în 1391 tot în China, hârtia igienică a început a fi larg folosită – spre exemplu, pentru curtea imperatorului, anual erau aduse 720 mii foi de așa hârtie.

În 1857, un om de afaceri din New York, numit Joseph Gaietti, a lansat hârtie igienică, tăiată în pătrate și împachetată în pachete (aproximativ așa arată șervețelele moderne), iar hârtia igienică rulată (aproape la fel cum este vândută acum) a fost produsă în 1890 în SUA, la fabrica de hârtie a lui Arthur Scott. În principiu, de atunci, hârtia igienică practic nu s-a schimbat – cu excepția faptului că în 1928 au început să producă role cu perforații.

De asemenea, am auzit despre fabrica de hârtie igienică din orașul Grigiškės din Lituania care fabrica hârtie igienică înainte de cel de-al doilea război mondial – spunând că, după 1940, această fabrică a produs mici cantități de hârtie igienică pentru liderii sovietici și elitele conducătoare, în timp ce cetățenii sovietici obișnuiți, despre hârtie igienică, au aflat peste 30 de ani mai târziu.
Ziarul “Pravda” în toaleta sovietică.

Nu veți crede, dar în URSS hârtia igienică a început să fie produsă numai în 1968. Karl!! 50 de ani după “marea revoluție” pentru a începe să producă un accesoriu igienic simplu și necesar. Producția în sine a fost efectuată de mașini importate – acestea au fost achiziționate din Anglia în 1968 pentru fabrica de hârtie și celuloză “Сясь” – era vorba despre faptul că au început să facă prima hârtie igienică în URSS, iar primul lot a fost emis la 3 noiembrie 1969, în ajunul ” revoluție “.

Interesant este faptul că, în stadiul inițial, noile produse aveau cererea ZERO – cetățenii “mărețului imperiu” pur și simplu nu știau ce să facă cu rulourile de hârtie neobișnuită și refuzau categoric să cumpere produsul dat. Îmi este frică să presupun ce anume era folosit în Uniunea Sovietică în loc de hârtie igienică înainte de epoca socialismului din 1968. Bun, în acest scop au fost folosite editorialele din ziarul “Pravda” lui Hrușciov și Stalin dar în așa fel toată populația țării risca să devină șpioni a serviciilor de informații occidentale, cum așa, pardon, să stergi fundul cu fotografia “marelui conducător”.

De altfel, așa cazuri erau multe – în anii treizeci, într-o atmosferă de suspiciune și ură totală, locuitorii garsonierelor comunitare sovietice denunțau vecinii lor că folosesc ziare cu portrete de lideri chiar în toaletă, acuzându-i că au făcut-o în rău sens, un fel de adept a ideiilor lui Trotskii.

În general, râdem – glumim, dar în prima etapă de promovare, hârtia nu se bucura de popularitate. Apoi, autoritățile sovietice au lansat o campanie publicitară la scară largă pentru a face publicitate produselor noi – a fost publicată hârtie igienică în ziare, iar în cinematografele sovietice, înainte de începerea filmelor, erau răsucite și promovate “reviste” despre hârtia igienică.

Poftim și o instrucțiune privind utilizarea hârtiei igienice. Judecând după aspect – din timpuri de mai spre noi, dar mesajul este destul de clar și cred că puteți simți spiritul epocii de atunci:

Și apoi sa întâmplat ceea ce sa întâmplat de obicei cu toate bunurile necesare din economia sovietică planificată – hârtia igienică a devenit o lipsă catastrofală, deoarece planificarea nu a ținut pasul cu cererea. Hârtia igienică alcătuia o mulțime de cozi iar cumpărătorii se aprovizionau a cîte 10-20 de rulouri de hârtie igienică într-o singură mână. Rolurile erau puse pe o coardă, iar unul dintre semnele la “perestroika” din anii optzeci a fost poporul fericit bandajat cu panglici de hârtie igienică, ca marinarii revoluționari care sărută fete când reveneau din luptă.

În anii optzeci, în unele orașe, devenise tradiție să cadonezi o rolă de hârtie igienică de Anul Nou. Frumos, nu?
Așa vremuri. Apropo, în URSS, produsele de igienă pentru femei nu se produceau (în locul lor, femeile foloseau tifon și bumbac), iar prezervativele erau de o calitate atât de proastă încât mai mult erau bune de a lega cartonașe și aveau un miros insuportabil de mască antigaz. Dar cum zburau rachetele…

Sursă: MyHistori.

Total
0
Shares
Total
0
Share