Ieri, printre alte subiecte discutate și convenite de către președintele Republicii Moldova Maia Sandu și președintele Ucrainei Volodimir Zelenskiy a fost și (deja) cel mai sensibil subiect de pe agenda comună a statelor vecine “Problematica fluviului Nistru”, citez din Declarația pentru presă a Maiei Sandu:
“Am convenit…să continuăm dialogul dintre țările noastre pentru a asigura protecția și utilizarea durabilă a râului Nistru pentru ca apa lui să servească atât generației noastre, cât și generațiilor următoare.”
Toți s-au bucurat, au dat Like, au făcut Share, dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple – “Moscova nu crede în lacrimi”, dar nici Kievul nu este mai lacrimogen.
Problemele fluviului Nistru în relațiile bilaterale moldo-ucrainene sunt stufoase și devin din an în an și mai complexe, dar aspectul cel mai grav și care nu suferă amânare este debitul de apă, controlat de ucraineni, în aval de Nodul Hidroenergetic de la Novodnestrovsk, ori Republica Moldova acuză de mai mulți ani, pe bună dreptate Ucraina că eliberează după Novodnestrovsk foarte puțină apă, fapt ce distruge ecosistemul fluviului Nistru și pune în pericol aprovizionarea cu apă de calitate a Chișinăului.
În calitatea mea de fost ministru al Mediului cunosc în profunzime acest subiect, ce a fost abordat pentru prima dată la nivelul cel mai înalt (întâlnirea de la Kiev a primului ministru Pavel Filip cu președintele Petro Poroșenco), inclusiv la insistențele mele, dar am văzut atunci la Kiev și acest sentiment se păstrează până în prezent că în dialog bilateral, fără mediere europeană nu vom reuși să urnim carul din loc și nu vom obține de la ucraineni nici o vadră de apă în plus.
Ucraina invocă, războiul cu Federația Rusă din estul țării și în mod implicit necesitatea asigurării independenței energetice, iar după ce camerele de luat vederi pleacă și dialogul devine mai “concret” înțelegi că în joc sunt sute de milioane de dolari și intersecții împăienjenite dintre oligarhii ucraineni cu interese în domeniul energetic, care sunt mereu cu mâna pe pulsul subiectului.
În aceste condiții am considerat atunci și cred cu tărie și acum că entuziasmul pe acest subiect trebuie să fie unul moderat la Chișinău, iar pentru a avansa cât de puțin în problematica Nistrului trebuie să atragem Ucraina în dialog multilateral pe acest subiect, cu participarea UE (ori ambele state sunt asociate la UE) și a diferitor organizații de mediu, cu activitate în Europa.
Rațiunea este simplă, Ucraina jinduiește și aplică mereu la diferite fonduri europene, iar pentru a le putea accesa, trebuie să respecte anumite normele de mediu, iar pe subiectul Nistrului se încalcă flagrant și demult o serie de angajamente internaționale ale Ucrainei.
Pentru asta, avem nevoie urgent să fortificăm instituțional capacitățile Republicii Moldova pe acest subiect, unde Ucraina spre deosebire de noi păstrează mereu memoria instituțională. Trebuie delegați oameni care știu subiectul Nistrului (care fac distincție dintre fluviu și râu…și nu numai) și înțeleg spiritul gândirii diplomatice ucrainene, care uneori și din păcate, ne tratează așa cum lor nu le place să fie tratați de Federația Rusă.
Autor: Valeriu Munteanu, fostul ministru al Mediului, candidat ACUM pentru alegerile parlamentare din 2019.
