Politic

Veaceslav Platon, despre PAS și Maia Sandu: ”Acum vedem urmașii lui Vlad Plahotniuc, doar că lipsiți de inteligență, viclenie și prudență”

Pinterest LinkedIn Tumblr

Iată că s-a și surpat tencuiala fațadei europene de pe chipul actualei guvernări. Măștile au fost date la o parte, iar acum vedem urmașii lui Vlad Plahotniuc, doar că lipsiți de inteligență, viclenie și prudență. Iar dacă decizia lui Plahotniuc de a-l exclude pe Năstase din alegerile de la Chișinău a fost una exclusiv emotivă (Năstase îl scotea din fire), la Bălți – s-a făcut din prostie.

Logica n-a fost niciodată punctul forte al Maiei Sandu. Ceea ce n-are cum să nu ne bucure! Cu toate acestea, deja acum putem face unele concluzii:

1. Prin guvernarea sa Maia Sandu a șters în totalitate limita dintre rău și bun. Potlogarii și politicienii cu o reputație proastă deja nu mai arată atât de rău pe fundalul PAS. Ea i-a ridicat până la nivelul său. Astăzi, noțiunea „oamenii buni” a ajuns una de ocară. Nimeni nu mai vrea să fie „om bun”. Chiar și eu, în dorința de a mă distanța, vreau să fiu om rău. Am putea chiar crea un partid al „oamenilor răi”, adică opusul prostiei, aroganței, narcisismului și fărădelegii.

Oamenii nu mai înțeleg de ce, pe timpul celor răi, trăiau mai bine decât în vremea celor buni. De ce cei răi, dorind să-și demonstreze utilitatea, încercau să facă ceva, să amenajeze, să ofere, să distreze, iar cei buni i-au lăsat de izbeliște. Reputația contează din ce în ce mai puțin, iar în continuare această tendință doar va lua turații.

2. Despre alegeri democratice în Moldova putem uita. Sandu se va ține de putere până la urmă. Va trece toate limitele – posibile și imposibile. Va ajunge la marasm. A exclude din scrutin, a intenta dosare penale, a șantaja, a reprima libertatea presei – toate vor fi laolaltă. Și toate se vor desfășura sub acompanimentul tot mai puternic al demagogiei cu privire la protejarea democrației, valorilor europene, combaterii propagandei și conspirației oligarhice.

Același soare strălucește, dar nicidecum nu mă-ncălzește. Mai degrabă, într-un final, ea va deveni atât de iritantă, încât mămăliga va exploda și va fi scoasă din palatul prezidențial cu tot cu fotoliu.

Dar ce va rămâne după Sandu? O țară distrusă, plină de credite precum Pomul de Crăciun?! O țară din care toată populația aptă de muncă a plecat peste hotare și au rămas doar bătrânii cu solicitările lor pentru o pensie mai mare? Unde e reperul pentru ceva nou, fie și a celui mai extraordinar Guvern din lume?

Deja putem constata că, dezvoltarea țării a fost aruncată cu mulți ani în urmă. Și doar hiperactivitatea politică a populației mai poate minimiza pierderile.

P. S.: Este uimitor cum oamenii, care vizează la o viață bună, își aleg conducători care îi duc până la disperare!

Autor: Veaceslav Platon

loading...

Comments are closed.