S-a terminat povestea. Dar a fost frumos. Experimentul amenăjarii unei zone pietonale pe str. 31 august a arătat că nu e aşa de straşnică restricţionarea circulaţiei transportului pe o stradă centrală.
Nimeni nu a murit. Ambuteiajele nu au fost mai mari ca de obicei. Instituţiile şi punctele comerciale au lucrat în regim normal. Şoferii s-au adaptat iar pietonii s-au bucurat de prioritate măcar pe un colţ de stradă.
Tîrgul de Crăciun a demonstrat cîteva lucruri:
1. Restricţionarea circulaţiei rutiere pe o stradă e posibilă şi nu afectează starea generală a transportului. Jertfele aduse de autorităţi pe altarul “fluidizării traficului” sunt inutile. Traficul e format din oameni care iau decizii, iar asta îl face adaptabil şi uşor de gestionat prin crearea condiţiilor sau prin eliminarea lor. Altfel spus, cu cît mai mult spaţiu şi condiţii pentru maşini – cu atît mai multe maşini. Şi invers. Trebuie doar să existe voinţă politică.
2. Chişinăul se descurcă cu evenimentele recreaţionale de masă şi fără Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dincolo de simbolism, acest spaţiu public imens şi gol nu are nici un sens. Chişinăul are nevoie de multe pieţe publice bine amenajate în fiecare sector, şi nu de un plaţdarm pentru defilarea tancurilor.
3. Strada 31 august şi spaţiile publice adiacente trebuie reproiectate transformate într-o zonă pietonală de tip “shared space”. Asta presupune amenajarea trotuarului şi carosabilului la acelaşi nivel, cu posibilitatea circulaţiei automobilelor dar cu prioritate pentru pietoni. Mai ales ca deja exista un astfel de proiect.
autor: Victor Chironda
