Valul de naţionalism riscă să acapareze politica europeană. Potrivit unui studiu recent, un sfert dintre votanţi preferă mişcări politice de extremă, scrie Digi24.ro.
În iunie 2016, în mod aparent surprinzător, 52 la sută dintre britnici au votat pentru părăsirea Uniunii Europene. Rezultatul venea însă pe fondul unei antipatii în creştere pentru politicile tradiţionale şi după ani în care mesajul naţionalist şi eurosceptic a fost promovat agresiv de partide precum UKIP şi liderul acestuia Nigel Farage. Timp de 20 de ani europarlamentar, acesta a îndemnat la independenţă faţă de Uniunea Europeană.
Naţional-populismul nu este străin nici scenei politice din Franţa, ţară fondatoare a Uniunii Europene. Aici, cea mai puternică voce a euroscepticismului este repezentată de Frontul Naţional, formaţiune de extremă dreapta. În urma alegerilor din 2017, a devenit a treia forţă din parlamentul francez. Lidera formaţiunii, Marine Le Pen, este de 15 ani membru al Parlamentului European, iar în 2017 a ajuns în turul doi al alegerilor prezidenţiale unde a fost învinsă de Emmanuel Macron. Se opune monedei euro, a militat pentru Frexit şi dă vina pe Uniunea Europeană pentru criza imigranţilor.
Și în Germania un partid de extremă dreapta intră în Bundestag, pentru prima dată în ultimii 70 de ani. Înfiinţat în 2013, AfD, Alternativa pentru Germania, ajungea, aşadar, după doar 4 ani a treia forţă din parlamentul de la Berlin şi principala voce a opoziţiei. Ce a dus la succesul AfD? Criza imigranţilor este un răspuns. Sociologii germani au făcut portretul-robot al susținătorului populismului: este bărbat, vine din Est, are peste 50 de ani și este bine pregătit profesional. Când Zidul Berlinului a căzut, avea deja peste 20 de ani şi nu s-a împăcat cu noile condiţii din capitalism, s-a izolat, a trăit sub așteptările sale, o viață frustrată, şi se regăseşte acum în politici xenofobe promovate de formaţiuni precut AfD.
Şi, tot în 2017, Austria a marcat o premieră pe care nu şi-o dorea nimeni în Uniunea Europeană: a devenit prima ţară membră cu un partid de extremă dreaptă la guvernare. Ca şi în Germania, Partidul Libertăţii a fost propulsat la putere tot de criza refugiaţilor, din 2015. Un scenariu care s-a repetat şi în Italia, un an mai târziu, când la guvernare a ajuns o coaliţie de guvernare antisistem formată din mișcarea „Cinci Stele” și radicalii de dreapta, „Liga”, din rândurile căreia se remarcă Matteo Salvini. Ministru de Interne şi vicepremier, el a devenit una dintre cele mai agresive voci eurosceptice. Succesul pe plan intern l-a motivat şi vrea acum să unească naţionaliştii din întreaga Europă.
Una dintre cele mai puternice şi constante voci ale populismului de pe bătrânul continent rămâne însă Viktor Orban. Premierul ungar domină scena politică din statul vecin de mai bine de 20 de ani. Nu se sfieşte să critice şi să se revolte faţă de politicile promovate de Bruxelles. S-a opus primirii de refugiaţi, a ridicat graniţe acolo unde ele dispăruseră de mulţi ani sau s-a afişat cu Vladimir Putin, atunci când toată lumea îi întorcea spatele.
Suedia, Danemarca. Finlanda, Estonia, Olanda, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Cipru, Grecia sunt, prin urmare, alte țări care cunosc în prezent un avânt al populismului. În prezent, populismul în Europa este la cel mai înalt nivel de la 1930 încoace. Votul populist mediu în statele membre ale UE se ridică la 24%, de la 8,5% în 2000.
