Editoriale

(video) Care este postul cel adevărat? Un mesaj către ierarhi înainte de Duminica iertării

Pinterest LinkedIn Tumblr

Azi a început Postul Mare, care este cel mai lung și mai renumit post din an. Însă creștinii din primele secole a Bisericii nu știau despre Postul Mare așa cum îl avem noi astăzi, mai ales nu știau despre așa noțiune ca “bucate de post” sau postul de mai multe zile. Despre care este postul cel adevărat ne vorbește în continuare vloggerul Ion Andronache.

Cum era postul în perioada post-apostolică ne relatează renumitul scriitor creștin – Tertulian. El ne vorbește despre postul de miercuri și vineri. Postul însemna abstinența totală de la mâncare până la apusul soarelui. Postul era benevol, iar nu o regulă obligatorie. Postul avea și o semnificație filantropică. Micul dejun și prânzul de care creștinul se abținea – era împărțit între cei săraci. Tertulian zice că postul se finaliza cu Euharistia, adică ori cu Liturghia la care ei se împărtășeau, ori ei se împărtășeau din Darurile păstrate de la Liturghia precedentă.

Astfel ei se împărtășeau de 4 ori pe săptămână, miercuri, vineri, sâmbătă și duminică În Biserica primelor secole erau mulți adulți care se botezau. Însă botezul nu era ca în practica de azi, fără cateheză, fără vreo cercetare a cunoștințelor, repede la botezat. Ci era un lucru foarte conștient și cu o pregătire de până la 3 ani. Botezul se oficia doar în anumite sărbători mari, Nașterea și Botezul Domnului sau Sâmbăta Patimilor. Catehumenii, adică, cei care se pregăteau să se boteze în Sâmbăta Patimilor posteau înainte de botez mai multe zile. Ulterior, solidari cu catehumenii au început și cei botezați să postească, astfel s-a creat Postul Paștilor.

Rânduiala slujbelor pe care o avem astăzi în parohii este una monahală, chiar și postul este monahal. Practic nu există diferențiere între rânduiala postului pentru monahi și postul pentru mireni. După rânduiala actuală este cu mult mai ușor să postească monahilor, care vin la trapeză, adică sala de mese și mănâncă împreună. Fiecare monah nu este nevoit să aleagă ce să mănânce sau să se abțină de la anumită mâncare, ci mănâncă ce i se pune înainte. Iar în farfurie i se pune conform rânduielii.

Mirenii, adică laicii, sunt nevoiți acum să caute mâncăruri speciale ca să îndeplinească rânduiala Bisericii. Și mai dificil este celor care lucrează în orașe. Dacă în afara postului au mâncat și nu se mai gândesc la mâncare, atunci în post mult timp și efort se depune gândind ce de gătit și ce de cumpărat, ca să fie totul conform acestei rânduieli…monahale Dacă principiul postului era ca oamenii să nu se gândească la mâncare și să o ofere celor săraci, azi lumea este mult mai îngrijorată de ce mâncare să pregătească.

Deci postul primilor creștini era abstinența de la mâncare, doar seara ei puteau să guste o mâncare simplă. Deobicei în post, cele mai populare portaluri ortodoxe distribuie articole cu rețete culinare de post, făcând și topuri cu cele mai gustoase mâncăruri de post. În Rusia chiar există astăzi și festivaluri a bucătăriei de post. Asta deja nu mai este postul în tradiția Bisericii din primele secole. Adică o mâncare o înlocuiești cu o altă mâncare destul de gustoasă și poate chiar mai scumpă.

Eu consider că Postul pentru laici, mireni, trebuie să se diferențieze prin strictețea sa de postul monahal, dar să revină la principiile primilor creștini. Ok. Am vorbit mult despre mâncare, dar toate imnele din slujbe din această perioadă foarte puțin vorbesc despre mâncare, abstinența alimentară, dar cu un accent foarte deosebit pe lupta duhovnicească.

„Să postim, post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat și bineprimit” (Triod, Marți, I Săpt. Stihoavnă)

Ion Andronache, Ortodoxia – ‘pentru că așa trebuie’

loading...

Comments are closed.