Au trecut 16 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Cu siguranță, ele au schimbat anumite lucruri, păreri și percepții în societatea noastră. Ne-au făcut să ne privim altfel, să înțelegem la ce poate duce o intenție aparent nobilă și democratică, însă folosită de o manieră cinică, în interese străine.
O acțiune pașnică, organizată de oameni de diferite vârste, în special tineri, pentru a-și exprima dezacordul față de rezultatul alegerilor și față de ceea ce le-a fost inoculat prin rețelele de socializare – „fraudarea votului” – a degenerat în violențe grave, cu victime și cu devastarea instituțiilor statului – Parlamentul și Președinția. Acestea au fost jertfele pe „altarul” schimbării guvernării.
Mulțimea care manifesta sincer nici nu a conștientizat că este manipulată de grupuri bine pregătite, care aveau misiunea de a organiza dezordine în masă, lucru ce le-a reușit.
Nici după 16 ani, societatea nu a aflat adevărul despre organizatorii reali ai acelor evenimente. Probabil, nici nu va afla degrabă, atât timp cât unii figuranți activi ai violențelor încă își joacă rolul.
Un lucru l-am deslușit clar din discuțiile cu liderii partidelor de opoziție de atunci. Vedeam în ochii lor că sunt pierduți, că nu cunoșteau ce urmează să se întâmple. Și asta este o dovadă a faptului că butoanele roșii au fost apăsate nu de aici, din interiorul Republicii Moldova. Cu siguranță, ele se aflau în exterior.
Marian Lupu, lider politic și fost președinte al Parlamentului